De ceva vreme, domnul Traian Băsescu răspândește în spațiul public – inclusiv pe la posturi de televiziune – informația că Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO, ar fi ”spion american”. Situația m-a intrigat, fiindcă domnul Băsescu, fost președinte al României, nu poate fi bănuit nici de lacune în cultura de securitate și nici de lipsa noțiunilor juridice de bază.
Iată, vineri seara am avut ocazia să purtăm o discuție publică pe această temă, la România TV. Profitând de prezența dânsului în emisiunea lui Dragoș Bistriceanu, i-am pus domnului președinte două întrebări:
– Să afirmi despre o persoană că e ”spion” e o acuzație foarte serioasă, fiindcă face trimitere la o infracțiune gravă, prevăzută de Codul penal: spionaj/ trădare. Tocmai datorită gravității acuzației, suspiciunile în acest sens nu pot fi formulate decât profesionist, de Contraspionaj. În plus, din punct de vedere juridic, domnul Geoană, cetățean român, nu poate fi spion în România – ci trădător. Deci, în mandatele sale, domnul Băsescu a primit de la Contraspionaj date și informații care să ateste că domnul Geoană trădează România în favoarea Statelor Unite ale Americii, iar astăzi, în baza acestor date și informații la care a avut acces, formulează acuzații de trădare de Țară la adresa secretarul general adjunct al NATO?
– Dacă a primit asemenea date și informații, ce a făcut domnul Băsescu cu ele? Fiindcă la nominalizarea din 2019, România nu a votat contra numirii domnului Geoană ca secretar general adjunct al NATO și nici măcar nu s-a abținut. De ce nu a blocat domnul Băsescu candidatura presupusului trădător, transmițând respectivele date și informații succesorului său, președintele Iohannis?
Aceste întrebări au provocat un serios deranj pe rețelele telefonice, astfel încât domnul Băsescu mi-a răspuns abia după o jumătate de oră, la modul inteligent și malițios pe care i-l cunoaștem – contopind ambele întrebări. Dânsul a susținut că, în 2019, nu mai era președinte deci nu mai putea bloca nominalizarea domnului Geoană, mai ales că nu a existat vreun raport al Contraspionajului care să-l acuze și pe care să-l transmită succesorului său. În context, a propus să evităm caracterizarea juridică a situației ca ”trădare” – întrucât este excesivă.
Am fost de acord cu acest răspuns, fie el și ”hibrid”, lăsându-l pe dânsul să tragă concluziile de rigoare, privind oportunitatea formulării de acuzații penale, în spațiul public, fără dovezi în consecință. Fostul președinte nu s-a grăbit însă să profite de prilej, drept care concluziile au fost trase de domnul col. (r) Daniel Savu, ofițer specializat în Contraspionaj, prezent alături de mine în platou. Dânsul l-a întrebat direct și profesionist pe fostul președinte, cum explică faptul că fiica sa, notar, are drept clienți ”cam toate firmele rusești prezente în România”?
Noroc că emisiunea s-a terminat la timp, că altfel cine știe ce mai aflam…