Traian Băsescu și victoria în alegeri cu ajutorul tăcerii DGIA
Traian Băsescu a părăsit scena politică, dar urmele lăsate de ascensiunea sa rămân adânc încrustate în arhivele serviciilor secrete. Cazul lui Băsescu, marcat de acuzații de colaborare cu fosta Securitate și de implicarea Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA) în jocuri politice, continuă să ridice întrebări esențiale despre funcționarea democrației românești.
România se pregătește de un nou scrutin prezidențial, dar o veche întrebare reapare în spațiul public: ce știm, de fapt, despre trecutul candidaților?
Cazul său, marcat de acuzații de colaborare cu fosta Securitate și de implicarea Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA) în jocuri politice, continuă să ridice întrebări esențiale despre funcționarea democrației românești, scrie site-ul independentnews.ro.
Traian Băsescu și începutul unei lungi tăceri instituționale
Traian Băsescu a fost ales președinte al României în 2004 și reales în 2009. A ieșit din viața politică activă după două mandate controversate, dar dosarul său – și al altora – rămâne activ în sertarele DGIA.
În 2023, CNSAS a confirmat oficial ceea ce unii știau de aproape 20 de ani: că Traian Băsescu a fost colaborator al Securității, cu numele de cod „Petrov”, în cadrul Direcției a IV-a – Contrainformații Militare, precursorul DGIA. Problema nu e doar că a colaborat, ci că această informație esențială a fost ascunsă publicului exact în momentele decisive.
Dosarul care n-a mai ajuns la CNSAS
În septembrie 2004, cu doar câteva săptămâni înainte de alegeri, analistul Mugur Ciuvică publica fragmente dintr-un document care atesta colaborarea lui Băsescu cu Securitatea. Surprinzător, candidatul Băsescu a răspuns nu cu dezmințiri, ci cu acuzații: DGIA ar fi intervenit în lupta politică.
„Semnalizez acest pericol și avertizez public că serviciile de informații s-au amestecat în campania electorală”, declara el.
Din documentele publicate ulterior de Ciuvică, reiese că în iulie-august 2004, DGIA – condusă atunci de generalul Gheorghe Rotaru – a cerut Direcției Siguranță Militară să verifice dacă în arhivele MApN există documente privind colaborarea lui Băsescu cu Securitatea. Răspunsul, semnat de generalul de brigadă Gheorghe Nicolaescu, confirma colaborarea.
Dar dosarul nu a fost predat CNSAS. A rămas la DGIA. Și, în lipsa unei confirmări oficiale, Băsescu a putut candida. A și câștigat.
În anii 2004 și 2009, Traian Băsescu a candidat la alegerile prezidențiale, deși, potrivit legii, nu ar fi avut acest drept. Avea calitatea de fost colaborator al Securității sub numele conspirativ „Petrov”, ceea ce, conform legislației în vigoare, i-ar fi interzis să își depună candidatura.
Această informație nu a devenit publică la timp. Pe de o parte, Băsescu a furnizat o declarație pe proprie răspundere neconformă cu realitatea în dosarul său de candidatură. Pe de altă parte, Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA), serviciul secret al Armatei, ar fi ascuns dosarul care conținea aceste informații.
Când serviciile plătesc prețul politic
Imediat după alegeri, Băsescu a trecut în rezervă o serie de ofițeri implicați în identificarea documentelor: generalii Nicolaescu și Rotaru, coloneii Badea și Apreutesei, plutonierul Deaconu – autorul unui raport olograf care atesta colaborarea.
Generalul Rotaru, în ciuda „pedepsirii” formale, a fost reciclat rapid în cercuri de influență: consilier al ministrului Apărării din PD, antreprenor în logistică militară (prin firma Compatible Systems International) și, în 2012, numit consilier prezidențial de Crin Antonescu – în scurtul său mandat interimar. O mișcare care ridică semne de întrebare asupra rețelelor care traversează partidele, dar rămân fidele unor centre de putere nedeclarate.
Un nou scrutin, aceleași umbre
Dosarul „Petrov” a fost doar primul. În 2024, o nouă rundă de acuzații de colaborare cu Securitatea îi vizează pe unii candidați la președinție. Dar CNSAS se află în aceeași poziție imposibilă ca în 2004: nu poate verifica complet niciun caz, pentru că o parte importantă a arhivei este încă gestionată de DGIA.
Prezența lui Călin Georgescu la studii în Londra, în perioada 1988–1989, coincide cu activitatea fostului ofițer de Securitate Gheorghe Rotaru în capitala britanică, ca reprezentant al ICE Romtehnica. Rotaru avea să conducă ulterior DGIA, serviciul secret al Armatei, acuzat că a intervenit în bătălii politice majore.
În timp ce biografia ONU menționează misiuni internaționale ale lui Georgescu, CV-ul său oficial omite complet acea perioadă. Coincidențele și lipsa de transparență alimentează suspiciuni privind legături cu fostele structuri de informații comuniste. Vezi mai multe detalii aici.
