Guvernul spune în stânga şi în dreapta, ori de câte ori are prilejul să o facă – şi foarte încântat de isprava sa -, că va cheltui în următorii cinci ani aproape patru miliarde de euro pe programe de formare, re-formare şi reconversie profesională a nu ştiu câtor sute de mii de români, dacă nu chiar milioane. Îi anunţ pe cei din Guvern, deşi sunt convins că unii dintre ei ştiu asta foarte bine, că aceştia vor fi bani aruncaţi pe fereastră, sau, mai exact spus, aruncaţi direct în conturile câtorva firme create special pentru aşa ceva.

Mulţi dintre cei care nu îşi găsesc de lucru în acest moment nu sunt angajaţi nu pentru că le lipseşte vreo calificare anume, ci pentru că sunt indolenţi, prost-crescuţi sau dubioşi de-a binelea. Şi nu vor fi altfel nici după o lună de „reconversie“, nici după trei şi nici măcar după şase, fie că sunt cursuri de câte o zi întreagă, de seară, fie la distanţă. Oricum, aproape nimeni nu va lua în serios un curs gratuit – nici cei care le vor preda şi nici, cu atât mai puţin, cursanţii. Toate firmele pe care le ştiu eu au probleme nu cu găsirea oamenilor calificaţi, ci cu salariile pe care trebuie să le plătească pentru ei. Or, asta nu e o problemă de nivel profesional pe piaţa muncii, ci de productivitate generală în economia românească.

Dintre toate angajările din firmele „normale“, extrem de puţine se fac pe baza unei calificări, o parte se fac pe baza experienţei şi, majoritatea, pe baza impresiei pe care o face candidatul respectiv. Cu siguranţă, nici experienţa profesională şi nici impresia produsă potenţialului angajator nu se vor schimba absolut deloc în urma programului guvernamental. Firmele vor continua să angajeze, ca şi până acum, oameni pe care îi vor învăţa la locul de muncă ce şi cum trebuie să facă. În afară de joburile care necesită o specializare serioasă – şi nici măcar un cent din cele patru miliarde nu va contribui la asta -, toate celelalte au nevoie de nişte cunoştinţe pe care angajatul le va deprinde în câteva zile sau în câteva săptămâni, dacă chiar are chef să o facă, sau pe care le poate învăţa şi singur, acasă – din nou, dacă are chef să o facă. Un training sau un program de formare profesională ca acelea prezentate de Guvern nu au dat şi nu vor da vreodată o calificare care să conteze la angajarea unui om. Numai învăţământul formal poate să o facă (dacă are vreun interes sau când e obligat). Dacă cineva face un curs de trei luni ca să înveţe cine ştie ce bazaconie poate trece prin mintea Guvernului că ar trebui să ştie un român, atunci, cu siguranţă, acel om poate învăţa lucrul respectiv în trei săptămâni la noul loc de muncă – şi aproape orice firmă îşi poate permite să angajeze un om serios care să facă asta.

George Butunoiu este managing partner al companiei de recrutare şi consultanţă în resurse umane George Butunoiu.

Capital – Editia nr. 17, data 30 aprilie 2008