Primul semn al crizei în România a fost dispariţia banilor din piaţă, blocajul financiar şi cererea ce a scăzut simţitor. Sloganul zilei este „tăiaţi costurile“ şi toată lumea s-a repezit să taie, pe lângă costurile forţei de muncă, costurile de marketing şi promovare, precum şi pe acelea asociate programelor de pregătire. Adevărul este că nu ai nevoie de MBA ca să vezi că reducerea costurilor este o cale spre supravieţuire. Dar nu este unica şi nu îţi oferă nici garanţii.

În schimb, am văzut prea puţine companii care îşi pun problema creşterii veniturilor, de a utiliza acest proces pentru a reevalua personalul şi de a elimina neperformanţii. Şi nu în ultimul rând, de a pune propriul business într-o nouă perspectivă, de a căuta noi pieţe, noi oportunităţi.

De unde înainte se cheltuiau zeci şi sute de mii de euro pe teambuildinguri, a căror singură valoare era că „ne simţeam bine“ şi „ne cunoşteam mai bine colegii“, acum nu se mai alocă nimic – sau cel puţin aşa se înţelege când tai 90% din sumele alocate anterior. „Singurele teambuildinguri pe care le veţi mai vedea în următorii doi-trei ani vor fi cele din jurul automatului de cafea“, a spus Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa.

De fapt, cuvintele de ordine ar trebui să fie responsabilitatea, flexibilitatea, performanţa şi, nu în ultimul rând, competenţa. Acum, mai mult ca niciodată, capacitatea managementului de a mobiliza creativitatea, energia şi angajamentul oamenilor poate face diferenţa dintre supravieţuirea sau căderea unei companii.

În condiţiile în care criza afectează toate companiile în mod aproape nediscriminatoriu, este firesc ca unica diferenţă ce poate uşura tranziţia către recăpătarea bunăstării să fie pusă în seama personalului.

Un prim pas spre „moartea corporatistă“ este „îngheţarea“ şefilor, înţepenirea lor în faţa fricii sau a groazei de necunoscut, a fricii de faliment. După această primă fază de îngheţ, urmează faza de panică, în care agitaţia şi deciziile haotice induc în companie o stare de agitaţie şi stres sever, lucru care în sine nu aduce nimic bun.

Acesta este momentul în care directorii şi managerii au certă nevoie de coaching, mentoring sau de un consultant care să-i ţină cu „ochii deschişi“, cât mai calmi cu putinţă şi mai ales cu încredere în sine, în echipa pe care o conduc şi în viitor.

Trainingul şi pregătirea personalului, făcute eficient şi puternic orien­tat spre performanţă, pot scoate la iveală energii şi capabilităţi creative nebănuite. Adică exact „com­bustibilul“ de care are nevoie organizaţia pentru a ieşi cu bine din acest proces. Este momentul ca bugetele de training să fie folosite mai judicios, cu înţelepciune şi eficienţă.

Cătălin Ionescu este preşedintele CODECS