"În timpul crizei, transferurile de bani au continuat să alimenteze un flux regulat de monedă străină în direcţia ţărilor de origine într-un moment în care ajutorul internaţional şi investiţiile directe în străinătate au fluctuat categoric", scrie în raport.
Acest flux, îndreptat în special spre ţările în curs de dezvoltare, a înregistrat în 2009 prima scădere din anii 80, însă amploarea sa (-5,2%) a fost limitată în comparaţie cu fluxul capitalurilor private, precizează Banca Mondială.
În ciuda obstacolelor (creşterea şomajului, retorica antiimigraţie) alimentate de criză, transferurile de bani au cunoscut o creştere în 2010, impunându-se drept una din sursele de venituri în monedă străină cel mai puţin volatile pentru ţările emergente, potrivit analiştilor Băncii Mondiale.
Principalele ţări destinatare
India (64 de miliarde de dolari) şi China (62 de miliarde de dolari) au fost principalele ţări destinatare în 2011, urmate de departe de Mexic (24 de miliarde). Nigeria, prima ţară din Africa Neagră care apare în acest clasament, a primit anul trecut 11 miliarde de dolari de la cetăţenii săi care locuiesc în străinătate.
Raportul relativizează totuşi aceste cifre, notând că aceste fluxuri sunt deseori supraestimate în special din cauza existenţei căilor de transfer informale.
Pentru a explica rezistenţa acestor fluxuri, Banca Mondială menţionează în special capacitatea imigranţilor de a absorbi şocurile economice, nevoiţi să-şi reducă drastic cheltuielile curente.
Pentru a susţine această dinamică, experţii fac apel la reducerea complexităţii şi a costurilor care se aplică acestor tranzacţii, reamintind că aceste transferuri de bani sunt cruciale pentru supravieţuirea a numeroase familii.
Ei cer de asemenea să se evite o întărire a controlului asupra fluxurilor migratorii care are, în opinia lor, consecinţe nefaste asupra transferurilor de bani pe termen lung.
