Sub domnia Reginei Elisabeta a II-a, Marea Britanie s-a schimbat mult. Este și cazul economiei, care este acum cu mult diferită față de cea pe care Regina Elisabeta a II-a a cunoscut-o acum 70 de ani. Cum s-a transformat economia în toți acești ani?
Untul, baconul şi carnea au fost raţionalizate în 1952, când al Doilea Război Mondial arunca o umbră de austeritate asupra unei economii care era la doar o cincime din dimensiunea actuală. Banii erau număraţi în şilingi, bărbaţii purtau cravate chiar şi în zilele libere, iar clinţii dintr-un pub se puteau bucura de o halbă de bere pentru doar 6 pence, potrivit unei analize Bloomberg.
Unele probleme au rămas de actualitate în Marea Britanie
Astăzi, costumele sofisticate reprezintă o privelişte mai puţin familiară în pub-ul britanic, în timp ce vinul şi ginul au devenit ambele băuturi mult mai populare, în detrimentul berii.
Dar unele probleme din acea epocă rămân familiare chiar şi în ziua de azi. Inflaţia a fost de 11,2% când Elisabeta a devenit regina – un nivel pe care economiştii se aşteaptă să-l vadă mai târziu în acest an.
Marea Britanie în ansamblu este mai bogată şi mai sănătoasă decât în trecut. Generaţia născută în 1952 a avut venituri mai mari decât media concetăţenilor de-a lungul vieţii, potrivit Institutului de Studii Fiscale. La vârsta de 70 de ani, bărbaţii şi femeile se pot aştepta să trăiască cu şapte ani mai mult decât în urmă cu şapte decenii.
Între timp, economia a avut o serie de boom-uri şi crize. Şocurile petroliere, crizele valutare, prăbuşirile financiare, împreună cu ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană şi impactul pandemia au încheiat perioadele de creştere rapidă.
O mare parte din această creştere a fost alimentată de o explozie a serviciilor, care au înflorit pe măsură ce sectorul de producţie a pierdut din avânt. În timp ce reglementarea sectorului bancar a făcut din Marea Britanie un centru financiar global, ponderea locurilor de muncă din fabrici a scăzut la doar 7%, de la aproape 30% în 1952.
Piața imobiliară s-a schimbat radical
Nicăieri transformarea Marii Britanii nu a fost mai evidentă decât pe piaţa imobiliară. Preţul mediu al unei case a crescut de la mai puţin de 2.000 de lire sterline – echivalentul a aproximativ 60.000 de lire sterline în prezent – la un record de 270.000 de lire sterline, potrivit Nationwide Building Society.
Mai exact, preţurile locuinţelor au depăşit cu mult inflaţia şi creşterea veniturilor. Aceste creşteri au tensionat sever situaţia financiară a oamenilor care cumpără proprietăţi. Multe familii au nevoie acum de două venituri pentru a ajunge pe scara locuinţelor, în timp ce în 1952 salariul unui singur bărbat putea asigura cumpărarea unei case.
Numărul proprietarilor de locuinţe a crescut în a doua jumătate a secolului trecut. Schimbarea a prins un puternic avânt sub Margaret Thatcher, promotoarea unei „democraţii deţinătoare de proprietăţi”, gândire care încuraja chiriaşii să-şi cumpere propriile casele în anii 1980.
Cu toate acestea, tendinţa s-a inversat în ultimii 20 de ani din cauza creşterii puternice a preţurilor la locuinţe.
Boom-ul preţurilor la locuinţe din ultimul deceniu a fost supraalimentat de ratele dobânzilor aflate la niveluri record scăzute. De când a fost fondată în 1694, rata de referinţă a Băncii Angliei nu a scăzut niciodată sub 2% până în 2009.
Marea Britanie a pierdut forța comercială de altă dată
Apoi a lovit criza financiară, urmată de o perioadă de creştere lentă şi de pandemia de coronavirus. BOE a răspuns împingând ratele aproape de zero şi cumpărând obligaţiuni pentru a scădea ratele pieţei. Acum că inflaţia a atins maximul ultimilor 40 de ani, acea eră ia oficial sfârşit.
De-a lungul celor 70 de ani, inflaţia a fost în medie de doar 5%.
Marea Britanie nu mai este forţa comercială care a fost în deceniile trecute. În 1960, a reprezentat aproape 9% din exporturile mondiale de mărfuri. Acum ponderea sa este puţin mai mare de 2%.
Declinul a survenit pe măsură ce producţia s-a mutat către economiile cu costuri mai mici, cum ar fi China. O altă perioadă de slăbiciune a urmat Brexit-ului, exporturile redresându-se în urma pandemiei mult mai puţin decât în ţările vecine.