Se spune prin cărțile de istorie că industrializarea a fost o acțiune specifică regimului comunist și așa a fost ridicat nivelul de trai al populației ce avea locuri de muncă.
Dacă întrebi omul de pe stradă, imediat va spune că sub Nicolae Ceaușescu s-a construit masiv în domeniul industrial și în cel locativ. Oare chiar să fie corectă această interpretare a maselor populare sau sunt într-o veșnică eroare?
Datele statistice din perioada interbelică demonstrează că România cunoștea un proces de transformare pe care istoricii încă nu l-au descris în detaliu și corect. Chiar dacă nu exista încă utilajele de mare putere ce s-au răspândit după a doua conflagrație mondială, s-a construit mult în până în anul 1940 și industria extractivă era în plin avânt.
Românii reușeau anual să mute munți de materiale pentru a ridica orașe din ce în ce mai moderne și mai frumoase, îndeosebi capitala profitând de pe urma acestei dezvoltări accelerate. Calcarul era piatra preferată de constructori și numai în anul 1931 se putea obține un pătrat cu latura de 100 m și înălțimea ar fi ajuns la 27,6 m. Argila necesară pentru cărămidă ar fi dus înălțimea la 27,5 m.
Statul și particularii construiau din ce în ce mai mult și mai solid, epoca lemnului fiind pe terminate în mediul urban. Betonul începea să nu mai fie o curiozitate și pietrișul necesar ar fi format o figură geometrică cu latura de 100 m și înălțimea de 23,3 m.
Cimentul, liant net superior calitativ varului, a intrat în atenția autorităților și a antreprenorilor și din 1934 a început exploatarea calcarului pentru prelucrare industrială și a fost scos din cariere volumul de 194.762 mc. Anul următor a fost un salt până la 259.102 mc.
Dacă în Antichitate era căutată piatra cât mai rezistentă, nici constructorii interbelici nu s-au lăsat mai prejos. Granitul prezenta interes deosebit și s-a putut strânge un volum de 131.124 mc numai în anul 1931. Andezitul a avut un vârf de producție de 241.670 mc în 1935.
Sunt numai câteva date despre ceea ce s-a extras cu acte din subsolul românesc. Nu erau incluse în calcule ceea ce prelucrau țăranii pentru oale și casele din mediul rural.
România se schimba la față de la o zi la alta și numai în anul 1930 au fost date în folosință 6.324 de clădiri în orașe și acestea aveau 8.903 apartamente.
Un vârf al construcțiilor a fost înregistrat în anul 1932 și atunci au fost de predat clienților 7.217 clădiri cu 12.148 de apartamente. Aceste date oficiale se referă numai și numai la orașele municipii.