Exemplul adus în discuție este, bineînțeles, capitala Estoniei unde, de la începutul acestui an, transportul public este gratuit pentru rezidenţii capitalei şi pentru elevi şi studenţi, indiferent de localitatea de reşedinţă a acestora.
Conform ultimelor statistici oferite de municipalitatea din Tallinn și făcute public la un eveniment organizat recent la Sibiu, după primele șase săptămâni s-au înregistrat cu 10% mai mulţi călători cu autobuzul, tramvaiul şi troleibuzul. Această situaţie a făcut necesară mărirea frecvenţei şi a numărului de vehicule pe rutele cu cea mai mare creștere a numărului de pasageri.
De asemenea, peste 4.000 de persoane s-au înregistrat ca rezidenţi ai Tallinn-ului, crescând astfel şi încasările la bugetul primăriei.
”Ipotetic vorbind, o astfel de decizie, luată la nivelul marilor orașe din România, ar elimina blocajele în trafic și ar conduce, probabil, la scăderi ale vânzărilor de autoturisme”, adaugă, ”mai în glumă, mai în serios”, același reprezentant din industria de transport.
Din ce în ce mai aglomerate şi mai poluate, zonele urbane şi periurbane ale ţărilor europene se confruntă astăzi cu necesitatea de a dezvolta sisteme de transport integrate, cu infrastructura aferentă, care să corespundă principiilor mobilităţii durabile. Acestea trebuie să ajungă să respecte orientările Uniunii Europene în ceea ce priveşte protecţia mediului, răspunzând în acelaşi timp şi problemelor sociale.
Dezvoltarea unor asemenea sisteme de transport în cazul României întâmpină însă o serie de obstacole, iar cele legate de cadrul legislativ sunt printre cele mai presante.
În lipsa unor autorităţi de transport funcţionale şi a unei legislaţii coerente şi în acord cu cea a Uniunii Europene, legăturile dintre oraşe şi zonele înconjurătoare se realizează rudimentar, în detrimentul călătorului, creând implicit dezavantaje de ordin social şi economic în dezvoltarea întregii zone.
