Pentru a ajunge la o economie de piata matura si stabila este nevoie de mult mai mult: reglementarea pietelor, competitie corecta, transparenta afacerilor, protectia actionarilor minoritari, stimularea acestora de a se implica in dezvoltarea pietelor de capital.
Pe scurt, mediile de afaceri trebuie sa fie construite potrivit regulilor de guvernanta corporativa, care sa fie respectate de toti actorii pietei.
Altminteri, economia romaneasca va ramane ceea ce, in esenta, este acum: o jungla populata de tepari, tunari, smenari si miliardari de carton, pentru care sursele prosperitatii sunt: umflarea costurilor, raportarile financiare fictive, relatiile clientelare, SRL-urile capuse, evaziunea si coruptia.
Statul si SRL-urile fac jocurile in economie
Un mediu de afaceri sanatos si civilizat este dominat de companii mari si deschise („publice”), organizate ca societati pe actiuni (SA), in care proprietatea si managementul sunt separate. Acest tip de companii, care se disting prin marime, forma de proprietate si modul de organizare, reprezinta asa-numitul „univers corporativ”. Listarea lor la bursa, obligatia furnizarii de informatii financiare corecte si suficiente pentru ca actionarii sa-si poata exercita controlul, precum si alte multe reguli de guvernanta corporativa sunt in masura sa stimuleze investitiile si sa impuna o competititie onesta si benefica pentru toti.
Structura mediului de afaceri din Romania, constata autorii raportului, are insa o cu totul infatisare: dintre cei aproape 850 de agenti economici inregistrati la Registrul Comertului la inceputul acestui an, doar 612 mii sunt organizati ca firme, iar dintre acestea numai 12 mii (adica 3%) sunt SA. Cea mai raspandita forma de organizare a persoanelor juridice este SRL: 73%.
Din totalul firmelor active (330 mii, dupa ultima statistica oficiala, din 1999), doar 0,7% sunt societati mari, cu peste 250 de angajati.
Bursa de valori sta in zece companii
Teoretic, universul corporativ din Romania este format din circa 12.000 de SA, dintre care vreo mie sunt IMM. In realitate, cele mai mari companii romanesti, care dau si tonul, sunt societati cu capital de stat: Petrom, Conel, Termoelectrica, SNTFM CFR Marfa, SNTFC CFR Calatori, Romgaz. Doar o singura companie din top 10, anume Automobile Dacia, este listata la bursa (mai recent, si Petrom – n.n.).
Dar nici firmele private nu corespund in prea mare masura exigentelor corporative. Numai 13 dintre primele 200 de companii private sunt listate la Bursa de Valori Bucuresti (BVB), iar jumatate din primele 100 apartin unor proprietari unici sau unor grupuri foarte restranse. Chiar si investitorii straini prefera acest gen de priza directa asupra proprietatii, mai ales in cazul proiectelor greenfield. Marile societati, asadar, sunt „inchise”, aflan-
du-se fie in proprietatea statului, fie in aceea a unor investitori strategici.
Ceea ce ramane in sectorul corporativ din Romania sunt circa 6.000 de firme mici, mijlocii si mari care au trecut prin privatizare si au un actionariat diversificat. Ele reprezinta un sector minor, iar expansiunea acestuia presupune: piete de capital si reglementari juridice care sa incurajeze dezvoltarea guvernantei corporative.
Daca in privinta constructiei legislative si institutionale stam relativ bine, aplicarea reglementarilor nu este satisfacatoare. Raportul releva numeroase abuzuri ale actionarilor majoritari si ale managerilor, precum si slabiciunea organismelor de supraveghere si control.
BVB a devenit mai ferma in a-si impune regulile abia in ultima vreme. In plus, rolul BVB este pe masura ponderii sectorului corporativ, adica foarte redus. In decembrie 2000, capitalizarea BVB era de numai 2,9% din PIB, intrecand-o doar pe aceea a bursei de la Sofia (1,2%). Media capitalizarii: 7,5 milioane USD pe fiecare dintre cele 114 societati listate. In fapt insa, piata este extrem de concentrata, primele zece mari companii detinand 80%, indeosebi SIF-urile si cele doua banci.
Pietele de capital sunt fragile si vulnerabile
Cu doar cateva exceptii, randamentul investitiilor in valorile mobiliare listate la BVB este inferior celui obtinut la depozite bancare. De la infiintare, BVB a fost mai mult un loc de tranzactionare secundara, a jucat un rol si in privatizare, dar n-a fost si un instrument de acces la capital.
Situatia RASDAQ, unde oricum nu exista vreo cerinta privind publicarea informatiilor, este si mai dificila. De altfel, tranzactiile frauduloase au dus la suspendarea pietei. Din cele 5.427 de societati listate, doar 15 au fost tranzactionate regulat. Mai mult de jumatate din primele 100 au cate un actionar majoritar (strategici sau institutionali, cam aceiasi ca si la BVB). Cam 1.500 nu au fost tranzactionate vreodata: societati controlate de salariati, de stat sau de beneficiarii cuponiadei.
Pietele de capital romanesti sunt fragile si vulnerabile, dar dispun acum de o infrastructura moderna, robusta si eficienta, conchid autorii Raportului. Ei spera ca, mai devreme ori mai tarziu, marii investitori romani si straini, care astazi opereaza discret, in afara universului corporativ, sa creasca pana acolo unde vor avea nevoie sa atraga micii investitori. Care, la randu-le, trebuie sa castige increderea ca sunt protejati de sistemul guvernantei corporative.     

De ce sunt pasivi micii acTionari
Structura extrem de dispersata a proprietatii care a rezultat in urma programului de privatizare in masa a fost o reteta sigura pentru lipsa de implicare a micilor actionari. Motivele pasivitatii lor sunt:
· Necunoasterea drepturilor si neintelegerea sistemului de guvernanta corporativa din societatile la care detin participatii.
· Imposibilitatea de a se organiza, din cauza numarului mare si a diversitatii persoanelor implicate.
· Distribuirea gratuita a actiunilor a favorizat aparitia unei atitudini de indiferenta, pentru ca oamenii nu si-au investit resursele proprii.
· Mentinerea statului ca actionar principal la multe societati are un efect de intimidare asupra micilor actionari.
· Mai presus de orice, raportul cost-beneficiu: costurile implicarii micului actionar in guvernanta corporativa sunt mult mai ridicate decat beneficiile pe care le-ar obtine dintr-o participare activa.

PremianTii noStri la guvernanTA corporativA sunt mai buni decat premianTii cehilor
Raportul „Guvernanta Corporativa in Romania” , realizat de OECD (Organization for Economic Co-operation and Development), cu sprijinul USAID (United States Agency for International Development), a fost dat publicitatii la 11 decembrie 2001. El include o evaluare a practicilor de guvernanta corporativa in zece tari, printre care si Romania, furnizata anul trecut de SG Emerging Markets Equity Research. Conform acestui studiu, tara noastra ocupa locul 7, cu 20,6 puncte din 36 posibile, devansand in mod surprinzator Republica Ceha, dar situandu-se sub media de 22,1 puncte. Dar, pentru a nu ne imbata cu apa rece, sa notam ca aceasta clasificare ia in considerare cele mai bune practici, respectiv comportamentul unor societati de varf, deci standarde la care multe alte societati romanesti nici nu viseaza.
Punctajul rezulta din aditionarea unor scoruri (variind intre -1, pentru cazul in care s-au constatat abuzuri repetate, si 3, pentru performanta maxima) inregistrate de fiecare tara la fiecare dintre cele 12 criterii de evaluare (principalele elemente ale guvernantei corporative). Defalcat pe aceste criterii, Romania a obtinut urmatoarele scoruri (in paranteza sunt mentionate scorurile medii realizate pe ansamblul celor zece tari):
· Desfasurarea corecta a adunarilor
actionarilor (2)    2
· Eficienta in stoparea tranzactiilor bazate
pe informatii privilegiate (0,8)    1
· Publicarea tranzactiilor
administratorilor (1,4)    2r
• Anuntarea tuturor modificarilor de capital cu notificare corespunzatoare si posibilitate de participare (2,6)t3r
• Incheierea tranzactiilor extraordinare r
la preturi transparente (1,8)t2r
• Publicarea rezultatelor – in mod regulat si de calitate corespunzatoare (2,2)t2r
• Audit independent (2,8)t2r
• Egalitatea accesului la informatii pentru toti actionarii (1,8)t1r
• Acces liber la informatii privind structura actionariatului (2,4)t3r
• Rolul Consiliului de Administratie (0,8)t1r
• Protejarea reala a drepturilor actionarilor de catre instante etc. (- 0,2) t-1r
• Calitatea accesului la vizite (2)t1r
Domeniul cel mai problematic, din punctul de vedere al Romaniei, este in mod evident cel al aplicarii reglementarilor, cu referire speciala la protectia drepturilor actionarilor. Alte zone critice sunt: rolul consiliilor de administratie si slaba informare a actionarilor.r
r
Clasamentul regional al performantelor la guvernanta corporativar
Greciat32,5r
Israelt32,5r
Ungariat31,4r
Turciat28,2r
Poloniat26,0r
Egiptt22,8r
Romaniat20,6r
Republica Cehat18,4r
Maroct18,4r
Rusiat14,1r
r
Managerul, mana lunga cu care actionarul majoritar mulge firma, sub ochii CA r
Raportul OECD/USAID face publice cazuri de abuzuri comise de investitori strategici care, prin manevre oculte si ilegale, aduc actionarii minoritari in sapa de lemnr
Analiza profiturilor brute ale celor mai mari 26 de societati cotate la BVB si RASDAQ in 1998-2000 a aratat ca profituri de 20-30 milioane USD s-au transformat in pierderi de 30 milioane USD. La Dacia Pitesti, vanzarile de autoturisme au scazut dramatic imediat dupa privatizare. r
r
Inventarul celor mai importante forme de abuz include, in primul rand, diluarea pozitiei actionarilor minoritari prin majorarea capitalului, fara reevaluarea prealabila a capitalului existent. Capitalul nominal al societatilor se erodeaza din cauza inflatiei ridicate din Romania. Intrucat sistemul de contabilitate romanesc nu include prevederi cu privire la corectii automate, se opereaza „reevaluari periodice” in contabilitate. In cazul in care un actionar majoritar hotaraste marirea capitalului, fara a efectua astfel de reevaluari, actionarii care nu fac uz de optiunea lor de a participa la majorarea de capital pierd mult mai mult decat ar fi permis in mod normal, daca s-ar folosi valoarea corecta a capitalului initial. r
Un cal troian: aportul r
de capital in natura r
La SIF-uri exista documente despre zeci de astfel de operatii. Un exemplu recent il constituie hotararea luata in aprilie 2001 de catre Renault (care detine 80% din actiunile Dacia Pitesti) de a majora capitalul de la 2.500 la 5.800 miliarde lei, fara a ajusta in prealabil capitalul societatii, care nu fusese reevaluat de sapte ani. Aceasta este a treia operatiune similara efectuata in ultimii doi ani; pentru primele doua, Broadhurst Investment, care detine 7% din actiunile de la Dacia, a intentat actiuni in justitie. r
Majorarile de capital prin aportul in natura al actionarului majoritar supun actionarii minoritari unor abuzuri generate de faptul ca: 1) legislatia nu prevede drepturi de preemtiune pentru actionarii existenti, a caror pozitie este in felul acesta inevitabil diminuata; 2) este de obicei supraevaluat si cateodata nu are nici o legatura cu activitatea societatii; 3) se face fara reevaluarea prealabila a capitalului existent. Astfel, La Comet Bucuresti, o societate comerciala de desfacere cu amanuntul avand un capital social de 8,6 miliarde lei (mai putin de 300.000 USD), actionarul majoritar a hotarat marirea capitalului cu un aport in natura constand intr-un elicopter nefunctional, evaluat la 550.000 USD. La Condem Bucuresti, o societate al carei actionar majoritar este o persoana fizica romana, capitalul social a fost dublat prin includerea ca aport in natura a sase brevete detinute de actionarul majoritar. Chimcom SA Bucuresti, actionarul majoritar al Romaqua Group, a majorat capitalul transferand drepturile de proprietate intelectuala asupra unui brevet pe care il detinea si care a fost evaluat la mai mult decat capitalul social existent. Dupa aceea, s-a facut o majorare de capital prin reevaluarea patrimoniului existent. r
Companii care au ramas simple „cochilii goale”r
O alta practica abuziva este transferul profiturilor in afara societatii. Koyo Seiko, actionar majoritar la Koyo Alexandria (fabrica de rulmenti, cotata pe RASDAQ), a acordat imprumuturi filialei sale romanesti cu o dobanda mult mai ridicata decat media pietei. Societatea Gavazzi Steel Otelul Rosu, controlata de o persoana fizica italiana, a cumparat cu 10.000 USD firma Gavazzi Steel Consultants din Virgin Islands, apartinand aceleiasi persoane, care se presupunea ca urma sa asiste, pe baza de comision, societatea romaneasca in activitatile de marketing si vanzari. Actionarul majoritar de la Zimbrul Suceava, o persoana fizica romana, a impus societatii sa faca toate cumpararile si vanzarile printr-o firma detinuta de fiica lui. r
A treia stratagema larg folosita este asa-numita tactica a „cochiliei goale”, prin care patrimoniul este transferat altora, carora le sunt vandute activele vitale ale societatii. Astfel, SC Sumel Masini de Calcul Tg. Mures si-a vandut toate utilajele de productie; pentru a putea continua sa functioneze, societatea a trebuit sa inchirieze aceleasi utilaje de la noii proprietari. La fel, SC Decebal Drobeta Tr. Severin si-a vandut principalele trei active unor firme la care actionarul majoritar al Decebal detinea actiuni, la preturi reprezentand 10-15% din valoarea contabila din 1994. Alteori, activele sunt folosite drept garantie colaterala pentru credite angajate de actionarii majoritari sau, pur si simplu, sunt transferate, prin fuziuni si divizari, unor firme noi, controlate de catre actionari, administratori sau manageri.r
La societatile privatizate prin MEBO se practica alocarea abuziva a profiturilor: asociatiile salariatilor (actionari majoritari) hotarasc in AGA sa distribuie mai mult de jumatate din profituri ca „participare a salariatilor la profituri”, in detrimentul actionarilor din afara societatii. In plus, acestora li platesc dividendele cu intarzieri de ani de zile. r
Unele societati, cum sunt Koyo si Renault, au oferit explicatii pentru unele dintre acuzatii. Totusi, in februarie 2001, a fost abrogata OUG nr. 229/2000, care intarea protectia drepturilor actionarilor minoritari, dupa interventia Consiliului Investitorilor Straini, care grupeaza 81 de mari companii straine prezente in Romania. Investitorii strategici nu au precizat insa solutiile pe care le agreeaza, ramanand ca Guvernul sa emita o noua legislatie, mai completa si mai echilibrata. r
Alro, un maestru al manevrelor dibacer
Accesul limitat la informatii al actionarilor minoritari, care rareori ocupa o functie in CA sau in comisia de cenzori a fost in parte compensat de anchetele publicate in presa. Legislatia obliga societatile la o anumita transparenta, prin publicarea rapoartelor anuale ale CA si ale comisiilor de cenzori. r
Neexistand insa exigente precise privind continutul lor, cu exceptia societatilor listate la bursa, abuzurile continua si in acest plan. r
Astfel, rapoartele intocmite de IMM sunt mediocre si formale, iar multe firme nu le depun la Registrul Comertului sau o fac cu mare intarziere. Altele recurg la tertipuri pentru a obstructiona accesul actionarilor la informatii. r
Alro, de exemplu, percepe un pret excesiv, 40 USD, pentru copia raportului pe anul 2000, care este furnizat in doua variante : detaliata, pentru „actionarii semnificativi”, si prescurtata, pentru ceilalti. r
Neindeplinirea obligatiilor de raportare a reprezentat o problema cronica pentru BVB, care s-a vazut nevoita sa sanctioneze numeroase societati. Disciplina s-a imbunatatit, dar au continuat sa apara episoade precum decizia Alro de a trece la majorarea de capital prin reevaluarea patrimoniului si de a emite noi actiuni. r
Dupa ce oficialii societatii au negat zvonurile care circulau deja in acest sens, in data de 14 mai Alro a fost suspendata de la tranzactionari, pentru ca a doua zi sa se publice convocarea unei AGA extraordinare. Pe ordinea de zi: majorarea de capital, fara detaliile necesare (succesiunea operatiilor, pretul noilor actiuni etc.). r
Reactia puternica a presei si a sindicatelor a obligat APAPS, este actionarul majoritar al Alro, sa dea unele explicatii, dar actiunile Alro au inceput sa fluctueze la Bursa. Comisarul General al Bursei a cerut CNVM sa sanctioneze societatea si membrii CA, dar aceasta a decis ca nu existau motive. r
Aceasta tentativa de privatizare mascata a uneia dintre „bijuteriile coroanei” economiei romanesti si lipsa de transparenta in cazul unei tranzactii atat de importante risca sa submineze grav credibilitatea r
CNVM si sa slabeasca pozitia BVB.r
In fine, mentinerea unor standarde de contabilitate diferite de cele internationale (IAS) distorsioneaza datele privind situatia financiara reala a societatilor. r
Reglementarile actuale, impuse de Ministerul Finantelor, ii permite acestuia sa taxeze profituri fictive, care in realitate sunt pierderi generate de inflatie ori de cursul valutar. Aplicarea normelor IAS de catre 197 de societati in 2001, 600 – in 2002 si, in 2005, de catre toate societatile publice mari nu presupune neaparat eliminarea acestei anomalii. tr
r
Directorii se impun in fata consiliilor de administratier
r
Puterea excesiva a directorilor are mai multe surse :r
• Isi datoreaza pozitia actionarului principal, putand chiar sa influenteze numirea administratorilor. r
• Controleaza informatiile legate de societate. r
• Structura CA favorizeaza adesea amestecul managerilor: functia de PDG, consilii dominate de directorii executivi, lipsa comisiilor specializate .r
• Legea nu cere ca informatiile privind numirea administratorilor sa fie distribuite direct actionarilor, in structurile de proprietate dispersate directorii avand la dispozitie un spatiu larg de manevra.r
• Atitudinea slaba, pasiva, birocratica a membrilor CA numiti de stat.r
• Absenta administratorilor independenti, toti membrii CA avand legaturi stranse cu managerii si cu actionarii principali.r