Aceste rute principale de tranzit au continuat din Ucraina spre Slovacia și România. Pentru livrări regionale suplimentare au fost utilizate punctele de interconectare cu alte câteva țări, și anume cu Polonia și Ungaria. După decenii de utilizare a rutei ucrainene, conducta Yamal din Belarus și Polonia a fost construită ca o rută suplimentară de import pentru gazul rusesc.
Ulterior, coridoarele offshore Nord Stream 1 și Nord Stream 2 au fost construite pentru a ocoli Ucraina și Polonia. Nord Stream 2 nu a fost încă pus în funcțiune. Cel mai recent coridor de gaz rusesc care ocolește Ucraina este Turkish Stream.
Descrierea furnizării de gaze din Rusia către UE prin Ucraina
Prin urmare, tranzitul rusesc de gaze naturale prin Ucraina a scăzut constant în ultimul deceniu, deoarece rutele alternative enumerate mai sus au devenit operaționale pentru tranzitul surselor rusești, iar Federația Rusă le-a acordat întotdeauna prioritate față de ruta ucraineană, mai ales din motive geopolitice. De la un vârf din 2004 de 137 bcm/a, volumele tranzitate prin Ucraina au scăzut la doar 41,6 bcm/a (~114 mcm/zi) în 2021, iar o nouă scădere a fost observată în 2022.
La 30 decembrie 2019, Gazprom și Naftogaz Ukrainy au semnat acorduri care acoperă tranzitul gazului rusesc prin Ucraina pentru perioada 2020-24. Acestea au prevăzut ca 65 bcm să fie tranzitați în 2020 și 40 de bcm/an în 2021-2024 – un total de 225 bcm, cu prevederi pentru volume suplimentare care urmează să fie expediate dacă este necesar.
În timp ce Naftogaz este expeditorul gazului, sistemul de transport ucrainean este operat de o companie nou înființată, separată, Operatorul de Sistem și de Transport al Gazelor din Ucraina (GTSOU), care a fost separat de Naftogaz în conformitate cu principiile pieței europene de gaze la sfârșitul anului 2019. GTSOU a semnat acorduri de interconectare cu Gazprom în est și cu operatorii de sisteme și de transport (OST) din Polonia, Slovacia, Ungaria, Moldova și România în vest.
Directorii Naftogaz și GTSOU au declarat că toate gazele rusești destinate tranzitului către Europa vor trece de acum înainte prin punctele de intrare Sudzha și Sokhranovka; prima pentru cea mai mare parte a fluxurilor către piaţa europeană, cea din urmă pentru fluxurile către Moldova şi România.
Alte puncte de intrare vor fi eliminate pentru a reduce costurile. Capacitățile anuale au fost calculate zilnic, 178 mcm pe zi în 2020 și 110 mcm pe zi în perioada 2021-24, în contracte nefiind prevăzută o variație lunară.
De la începutul anului 2022, volumul de gaze transportat prin Ucraina a cunoscut fluctuații mari, continuând tendința de creștere a incertitudinii și volatilității în livrările de gaze rusești care a început în 2021. În ianuarie 2022, față de 2021, volumul mediu zilnic a gazului rusesc prin Ucraina a scăzut cu 57%, la 53,7 mcm/zi, cu mult sub nivelul de capacitate rezervat (110 mcm/zi), conform acordului de tranzit al gazelor RU-UA din 2019.
Volumele exportate au crescut din nou la începutul lunii februarie, pe fondul tensiunilor geopolitice deja accentuate, și s-au menținut la niveluri constant ridicate de aproximativ 80 mcm/zi în martie-aprilie. În acea perioadă, operatorul de transport al gazelor din Ucraina și-a manifestat în mod clar angajamentul de a asigura o rută de tranzit stabilă și sigură a gazelor către Europa chiar și în situația de război pe teritoriul ucrainean.
După volume mai mari în martie și aprilie, volumul s-a stabilit la un nivel mai mult sau mai puțin constant de 400 milioane kwh/zi (~41 mcm/zi) la sfârșitul lunii mai, așa cum se observă în diagramă. Se presupune că scăderea este rezultatul disputei dintre Ucraina și Rusia privind stația de frontieră Sohkranovka, în timp ce operatorul ucrainean a declarat în luna mai forța majoră la Sokhranovka și la stația de comprimare a frontierei (CS) „Novopskov”, susținând că forțele ruse au făcut imposibil de îndeplinit obligațiile pe această cale.
Minim istoric al transportului de gaze în Ucraina
Deoarece Rusia a contestat acest lucru și a refuzat să redirecționeze volumele de la Sokhranovka către stația de frontieră Sudzha, de atunci volumele sunt tranzitate în volume reduse.
În luna iunie, volumul tranzitului de gaze prin sistemul de transport al gazelor din Ucraina a atins un minim istoric din 1991, însumându-se la 1,25 bcm/lună. Continuarea tranzitului prin Ucraina (deși la un nivel mult mai scăzut decât normal) a fost benefică atât pentru Rusia, Ucraina, cât și pentru UE importatoare de gaze.
În ceea ce privește Slovacia, tranzitul de gaze continuă într-un regim stabil, deși cu volume semnificativ mai mici față de capacitatea contractată, care este conform celor publicate de către Eustream de cca 142 mcm/zi. Ținând cont de 110 mcm/zi în contractul de tranzit al gazelor între Ucraina și Federația Rusă și de faptul că volumele rutei de sud au fost probabil redirecționate către Turkish Stream, atunci cei 80 mcm/zi (din martie-aprilie 2022) sunt așteptările rezonabile de tranzit de gaze către Slovacia, acum influențată negativ de existența problemei Sokhranovka. Potrivit datelor publicate de către Eustream, capacitatea rezervată la punctul de frontieră Ucraina-Slovacia este până la sfârșitul anului 2028 la un volum de aproximativ 142 mcm/zi.
România a redus importul de gaze din Rusia
România a încetat în mare parte să mai primească tranzit de gaze rusești prin Ucraina de la 1 aprilie 2021, dar din ianuarie 2022 a reluat importurile mici la punctul de intrare Isaccea, la granița cu Ucraina, lucru care a durat până în luna aprilie 2022.
În ceea ce privește Ungaria, țara nu a mai primit importuri de gaze naturale rusești transportate prin Ucraina din octombrie 2021. Moldova a primit aproximativ 3,2 miliarde de metri cubi de gaz rusesc prin Ucraina în 2021, în timp ce în vara anului 2022, a importat aproximativ 40 milioane kwh/zi – sau aproximativ 10% din tranzitul rusesc care trecea prin Ucraina. Rusia a încetat să mai furnizeze gaze Poloniei la sfârșitul lunii aprilie 2022, potrivit Platformei de Transparență a ENTSOG.
