Adrian Conac, seful Departamentului Executare Silita din Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti (DGFP) declara: Conducerea a insistat sa ma duc personal sa pun sechestru la CNCFR. Ca sef de serviciu, nu trebuia sa merg eu, putea merge oricine din subordinea mea. M-am deplasat la sediul CNCFR pentru a pune sechestru la complexul Astoria, din Gara de Nord. Am cerut directorului documentele. Mi le-a pus la dispozitie. Apoi a venit sa imi dea niste cadouri, rechizite. Apare cu doua genti diplomat din piele, negre. si apoi scoate un plic in care avea dolari. Practic, l-a si deschis, sa vedem ca are dolari. Ca asa, pentru noi, sa ne simtim bine seara. Bineinteles, am refuzat plicul si am iesit de acolo. I-am spus sa isi plateasca datoriile si sa lase prostiile”. Probabil, voia sa ne filmeze. La inceput, a dat telefon in fata noastra ca sa servim masa acolo, daduse si o comanda, o masa bogata, cu fripturi. I-am spus ca noi am venit sa facem treaba, nu sa mancam.
– Ati vazut dolarii?
– Da, erau dolari. Nu i-am atins, dar se puteau vedea cateva bancnote, cred ca 300-500 de dolari. Nu ne vede nimeni, spunea.
Viorica Olaeru, director economic CNCFR: Au fost niste plase cu o agenda, un pix, un calendar si un mers al trenurilor. Au zis: „Nu, nu, nu luam nimic”.
– Adica acestia mint public, asumandu-si raspunderea pentru aceasta?
– Eu nu stiu. Ce se intampla: am intrebat: „beti o cafea, un ceai”, era un gest omenesc, un gest firesc la un musafir cand iti vine in casa. Daca asta se considera mituire… Iar asta cu rechizitele, am zis asa: mergeti sa puneti ipoteca. Eu va dau o agenda, un pix si va dau si un mers de tren ca sa aveti, mapa si cu pixul, ca sa puteti merge pe teren sa puneti ipoteca.
– si plicurile cu dolari?
– Doamne fereste, in primul rand ca sa fie plicurile cu dolari trebuia sa le ia sa le vada. Eu nu stiu daca mint sau nu. Pentru un pix si o mapa, stiu eu, un registru ca sa poata face administrarea… Asta nu este un plic.
– Posibila inscenare?
– Eu nu aveam timp sa fac inscenari si nici n-aveam timp de plicuri cu bani.
– si comanda de masa la hotel?
– Suntem atat de saraci, nu ne bagam noi sa facem nu stiu ce comenzi, pentru ca au ei suficiente, nu isi acopera cu vanzarile.

La Plafar e cenzor seful

Adrian Conac, seful serviciului de Executare Silita din DGFP Bucuresti: M-am dus la Plafar sa pun sechestru. Directorul general a spus: „Dl Tanasa a spus ca ne ajuta”. (Vasile Tanasa este director adjunct DGFP – nota red.). Am intrebat: „va plateste dl Tanasa debitele?” „Nu, domnule, este cenzor la noi”.
Vasile Tanasa, director adjunct DGFP: Da, sunt cenzor la Plafar (…) nici nu merita, sunt platit cu trei milioane lei”.

Cum scapi de datorie via minister

O mare societate de asigurari* scapa de la executare obtinand de la Ministerul Finantelor refacerea controlului, lucru care ar fi fost imposibil pentru o firma mica. La 16 iulie 2002, Directia de Control din Ministerul Finantelor stabileste o datorie a societatii de 133 miliarde lei. La 18 septembrie 2002, conducerea DGFP aproba deplasarea unui functionar pentru sechestru.
2 octombrie: societatea face contestatie la Ministerul Finantelor.
3 octombrie: functionarul DGFP se deplaseaza la sediul societatii pentru sechestru. Directorul financiar motiveaza ca nu este acolo conducerea reprezentativa pentru societate. Intre timp, conducerea DGFP blocheaza executarea. „Nu aveam actul de control in original”, motiveaza Vasile Tanasa, directorul adjunct al DGFP. „si atunci de ce l-ati mai trimis sa execute?” „Nu am aprobat eu, cred ca celalalt director adjunct”.
Ulterior, la 6 noiembrie 2002, societatea obtine solutia la contestatie, prin care 35 miliarde sunt considerate calculate nejustificat de fisc. Raman 98 miliarde lei. Societatea merge mai departe in instanta, dar face si cerere de refacere a controlului. Ministrul aproba. Controlul va fi refacut, pentru ca echipa ministerului a gresit. Ar fi ajuns o firma mica la asemenea victorie?

Nota: *) Nu am facut public numele acestei societati deoarece am dorit sa prezentam mecanismul, si nu sa lovim intr-o companie, dezavantajand-o in fata competitorilor, care, multi dintre ei, isi au datoriile lor.

Bucurestiul ca paradis fiscal

Raportul este de un portarel la 23.000 de firme

In tot Bucurestiul, opt oameni se ocupa de rau-platnici. Ce s-ar intampla daca 180.000 de firme ar uita sa plateasca?
In numerele precedente, cativa inspectori din fisc au dat in vileag cateva din practicile Fiscului de a salva marii datornici. In rol de Toma Necredinciosul, am inceput propriile verificari. Vorba aceea: „Daca cineva iti spune ca esti cal, rade-i in nas. Daca al doilea om iti spune ca esti cal, cazi pe ganduri, daca si al treilea om iti spune ca esti cal, du-te si cumpara-ti sa”.
Nu mica ne-a fost surpriza cand intregul departament de Executare Silita din Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti (in total, opt oameni) a confirmat afirmatiile primilor (sanctionati intre timp pentru ca au indraznit sa vorbeasca).
In tot Bucurestiul sunt 180.000 de firme, iar cei opt se ocupa de sa execute datoriile la impozit pe profit, TVA sau alte taxe catre Finante. Catre ei ar trebui sa fie trimise toate constatarile controalelor din: administratiile financiare, controlul din DGFP, Garda Financiara centrala sau locala, Controlul din Ministerul Finantelor.
Aceste date ajung mai intai la serviciul Contabilitate analitica si evidenta a platitorilor din DGFP si apoi la Executare. Evident, cu aprobari pe fiecare veriga a lantului, ceea ce ingreuneaza procesul. „90% din datoriile care imi sunt transmise spre Executare vin cu intarziere sau chiar cu greseli”, spune Emil Gaina, consilier Executare silita. Spusele sale sunt confirmate de seful de serviciu, Adrian Conac, precum si de ceilalti colegi: Gheorghe Constantinescu, Adrian Velniceru, Ion Olteanu, Dan Maruntelu. „Odata, am fost trimis de conducere sa execut un datornic, si directorul firmei mi-a raspuns uimit: „Stai, domnule, ca am platit de un an de zile, voi habar nu aveti ce faceti acolo!” si avea dreptate”.
„Maine o sa inchid firma”, ne spune, disperat, un intreprinzator din Ploiesti, care a insistat sa ii protejam anonimatul: „astept zeci de miliarde prin contractele incheiate cu companiile de utilitati publice, pe de alta parte, Fiscul imi blocheaza contul bancar pentru ca am intarziat patru zile la TVA. Fara nici un preaviz!” Legea stabileste 15 zile de la somatia de plata.
Maria Manolescu, director in Ministerul Finantelor, spune ca, mai ales in Bucuresti, volumul de munca este foarte mare, astfel incat Guvernul a aprobat constituirea unei Directii de Mari Contribuabili independent de Directia Generala a Finantelor Publice din Capitala.