Așa cum el s-a comportat mai jalnic decât îndrăzniseră să nădăjduiască inamicii lui, în măsura în care, asaltat și de rivalul politic, și de jurnaliștii arondați lui sub eticheta de ”moderatori”, Trump și-a manifestat slăbiciunile și, între ele, mai ales indisciplina, călcând în mai toate străchinile plasate în calea lui de strategii stângii și de psihologii care au sfătuit-o ”de bine” pe ea.

Ce a marcat esențial dezbaterea de la ABC

În acest proces, au pierdut mulți și n-a câștigat decât minciuna, mai degrabă decât Harris.

Au pierdut americanii, pentru că din spectacolul care li s-a oferit, au lipsit realitățile, scrijelite imperfect de un Trump care a părut să încerce să extragă capital politic din fricile lor. În răstimp, Kamala Harris le-a ascuns cu grijă pe cele privind-o pe ea și adevăratele ei opțiuni, ca și pe cele referitoare la o țară căreia, din vina ei și a șefului ei, Biden, îi merge net mai rău pe plan intern și extern, economic, diplomatic și militar decât sub președintele Trump.

Singura realitate sumbră a democrației americane care n-a putut fi cosmetizată în dezbaterea tv de la ABC, aparținând concernului Disney, condus de progresiști, a fost decăderea unei presei puse în situația de a defila cu doi moderatori adepți ai stângii, transformați vizibil și penibil în echipă de agitprop a vicepreședintei.

Cei doi candidați și-au reproșat reciproc

În timpul discuțiilor, cei doi candidați și-au reproșat reciproc câte în lume și în stele. Dar izbitoare au devenit repetatele atacuri la persoană lansate de Kamala Harris și frecventele ”fact-check-uri” ale moderatorilor, îndreptate exclusiv împotriva lui Trump.

În răstimp, minciunile frecvente ale Kamalei Harris (de pildă despre Charlottesville, despre atitudinea chipurile extremistă, de fapt centristă a lui Trump cu privire la avorturi, despre adevărata situație a acestora, permise de legislațiile ambigue ale unor administrații de stânga din SUA până după naștere, sau despre ”Project 2025”, de care, în răspăr cu minciunile ei, candidatul republican s-a disociat net). Toate aceste minciuni și multe altele, formulate de Harris, au trecut de moderatori complet neverificate. Și au rămas, până la capăt, nedemontate.

Toate înțepăturile și părtinirile au sfârșit prin a-l irita vădit pe candidatul republican, ”luat la mijloc” vreme de zeci de minute, de contracandidată și de cei doi ”moderatori” propagandiști.

Discuțiile de substanță au lipsit cu desăvârșire. S-au dezbătut economia, unde Harris a invocat ”greaua moștenire” trumpistă și a făcut promisiuni de viitor populiste, fără să poată explica eșecul ei din trecut și prezent deși administrația ei, s-a aflat la putere în ultimii patru ani. Iar Trump a promis că va relansa țara, economic, cum n-a mai fost vreodată, fără să concretizeze ce anume a făcut dezastruos ”marxista” Harris, cum a numit-o el, în materie de joburi, de inflație, în politica internă și externă a SUA.

Abia în final, Donald Trump a pus întrebarea cheie, care ar fi trebuit să-i fie laitmotiv, privind motivul pentru care Kamala Harris n-a făcut, în ultimii patru ani, ceea ce afirmă că ar ”urma să facă” în următorii patru.

Ecouri

Încântată de rezultat sau conștientă că nu și-a atins obiectivul de a convinge tocmai acea pătură de mijloc formată din independenți, republicani de centru și democrați de dreapta, echipa ei a declarat, post-festum, că ar mai dori o dezbatere.

Iar cântăreața Taylor Swift a anunțat că o susține pe Kamala Harris. Ceea ce nu e lipsit de oarecare importanță, de vreme ce-i va aduce democratei ca alegători o sumă din numeroșii juni, fani ai tinerei stele.

O serie întreagă de comentatori conservatori, dezabuzați de lipsa de disciplină personală a lui Trump, care n-a rezistat ispitei de a mușca din mai toate momelile și de a cădea în mai toate capcanele întinse, pe bază de atac la persoană, de strategii stângii, s-au declarat dezamăgiți și de republican, și de dezbatere, calificând-o pe ea drept ”câștigătoare”.

Și la bursa pariurilor, șansele alocatei unei posibile victorii democrate au crescut pe alocuri perceptibil, după confruntarea de la ABC/Disney, faimos ca postul cel mai ostil lui Donald Trump din toate canalele americane. Dar realitatea are toate șansele să fie mai nuanțată.

Rezultatele testului și perspective electorale

Pentru că segmentul țintă al dezbaterii a fost grupul nehotărâților, recrutați din independenți, alegători de centru, oameni obișnuiți să se informeze, să gândească și cu propriul cap, cărora nu le place niciunul dintre cei doi candidați rămași în cursă și cer din partea tuturor aspiranților la președinție substanță.

Pe ei, Kamala Harris cu siguranță că nu i-a convins. Căci acești cetățeni încearcă să privească dincolo de sclipici și de fațada bine pregătită de decoratori, în speță de psihologi care au învățat-o pe Harris cum trebuie enervat dumnealui ca să dea din el cea mai proastă versiune a sa.

La recapitularea mentală a dezbaterii, acești votanți vor găsi la dumneaei, dincolo de machiaj și minciuni, menite să facă să pară că e bine, zero substanță.

Prin comparație, oricât de puțin ar fi el, chiar dacă ar fi de tot neînsemnat (și e net mai mult, de vreme ce, dincolo de a fi semnat, ca mediator, Acordurile de pace Abraham, e singurul om politic care a reușit să reziste intact la un deceniu de demonizare în presa mainstream, nu doar a SUA, ci a întregului Vest) Trump li se va părea, mai ales în domenii cheie ca economia și imigrația, ori politica externă, să fie mult peste zeroul reprezentat de ea.

Principalul erou negativ și pericol la adresa democrației: presa 

În fine, la recapitularea mentală a discuției, îi va frapa, alarma și înfricoșa la culme părtinirea crâncenă de care a avut parte, la ABC, o candidată atât de puțin competentă și de substanță ca Harris, astfel încât îl vor vedea pe Trump învingător într-o competiție prea dezechilibrată ca să n-o câștige, fie și numai pentru că, la finele ei, a rămas în picioare.

Pe scurt, dezbaterea tv s-a soldat cu trei perdanți: el, presa, dimpreună cu candidata pentru care face propagandă, precum și poporul american. Adică democrația.

Or, Trump a mai pierdut dezbateri tv (învins fiind, de pildă, de Hillary Clinton, în 2016) dar a câștigat apoi alegerile prezidențiale, așa cum am prezis atunci, la Deutsche Welle, după ce am intuit anterior, de asemenea, că britanicii vor opta pentru Brexit. Iar acum, Trump s-a descurcat net mai bine decât atunci.

Așa că s-ar putea impune și în noiembrie. În fond, americanii nu sunt toți iremediabil naivi. Sau corupți. Nu se lasă toți mințiți ușor. Iar încrederea lor într-o prea mincinoasă presă a ajuns oricum în subsolul unui record nivel scăzut.

Tocmai de aceea insistă mulți să-l vrea pe Trump la Casa Albă. Nu pentru că l-ar iubi sau agrea. Nu pentru că ar fi de acord cu el în toate cele. Ci pentru ca Statele Unite să nu se transforme durabil într-o republică bananieră. Într-o țară a minciunii și cenzurii.