Prin ce metode o societate comercială ale cărei acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată îşi poate reduce capitalul social?Diana Lupaşcu - BucureştiPotrivit dispoziţiilor art. 207 alin. 1 din Legea nr. 30/1991 privind societăţile comerciale, republicată, o societate comercială are la dispoziţie trei posibilităţi pentru reducerea capitalului social : – micşorarea numărului de acţiuni;– reducerea valorii nominale a acţiunilor;– do
Prin ce metode o societate comercială ale cărei acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată îşi poate reduce capitalul social?
Diana Lupaşcu – Bucureşti
Potrivit dispoziţiilor art. 207 alin. 1 din Legea nr. 30/1991 privind societăţile comerciale, republicată, o societate comercială are la dispoziţie trei posibilităţi pentru reducerea capitalului social :
– micşorarea numărului de acţiuni;
– reducerea valorii nominale a acţiunilor;
– dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor.
Reducerea capitalului social se mai poate face prin :
– scutirea totală sau parţială a acţionarilor de vărsămintele datorate;
– restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aporturi, proporţională cu reducerea capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune;
– alte procedee prevăzute de lege.
În general, reducerea capitalului social prin reducerea valorii nominale a acţiunilor se face în situaţia în care capitalul social existent se dovedeşte prea mare faţă de nevoile societăţii. În acest caz, este necesară o hotărâre a adunării generale, prin care să se stabilească faptul că va avea loc o reducere a capitalului social, faptul că reducerea se va face prin micşorarea valorii nominale a acţiunilor, noua valoare nominală a acţiunilor şi reducerea activului social real.
Reducerea capitalului social prin micşorarea numărului de acţiuni se realizează prin înstrăinarea unui număr de acţiuni corespunzătoare valorii activului real care urmează a fi vândut. În acest caz, este necesară o hotărâre a adunării generale prin care acţionarii hotărăsc cu privire la reducerea capitalului social prin reducerea numărului de acţiuni, la noul număr de acţiuni şi la reducerea activului social real. Acest procedeu prezintă însă dezavantajul că acţionarii care au un număr redus de acţiuni riscă să piardă această calitate.
Reducerea capitalului social prin dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor presupune o procedură mai complexă şi mai de lungă durată. Astfel, este necesară o adunare generală extraordinară, care să stabilească modalitatea de dobândire, numărul maxim de acţiuni ce urmează a fi dobândite, contravaloarea lor maximă şi minimă şi perioada efectuării operaţiunii. Se pot dobândi numai acţiunile integral libere şi numai în cazul în care capitalul social subscris este integral vărsat.
Valoarea acţiunilor proprii, dobândite de societate, inclusiv a celor aflate în portofoliul său, nu poate depaşi 10% din capitalul social subscris.
Conform art. 113 lit. din Legea nr. 31/1990, prin orice modalitate s-ar realiza reducerea capitalului social, presupunând o modificare a actului constituitv, hotărârea se poate lua numai prin organizarea unei adunări generale extraordinare.
Oricare ar fi modalitatea folosită, prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 31/1990, potrivit art. 137 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, convocarea adunării generale extraordinare se face cu cel putin 25 zile înainte de data întrunirii şi se publică în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a şi într-un ziar de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii.
Dacă toate acţiunile sunt nominative, convocarea se poate face numai prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare simplă, expediată cu cel putin 25 zile înainte de data ţinerii adunării.
Pentru a respecta prevederile legale, convocatorul trebuie să cuprindă următoarele elemente :
– denumirea societăţii comerciale
– locul şi data ţinerii adunării
– ora de începere a adunării generale
– ordinea de zi, precum şi textul integral al propunerilor
– modalitatea de distribuire a documentelor şi informaţiilor referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi, precum şi data de la care acestea vor fi disponibile
– modalitatea de obţinere a formularului de procură specială, pentru reprezentare în AGA
– data limită şi locul unde vor putea fi depuse/primite procurile speciale
– propunere privind data de înregistrare (data calendaristică stabilită de AGA care serveşte la identificarea acţionarilor care urmează a beneficia de dividende şi alte drepturi şi asupra cărora se resfrâng hotărârile AGA)
– data de referinţă (dată care serveşte la identificarea acţionarilor ce participă la AGA şi votează în cadrul acesteia şi este ulterioară publicării convocării)
– data la care va avea loc următoarea convocare dacă la prima convocare nu este îndeplinit cvorumul prevăzut de lege, cu respectarea termenului prevăzut în actul constitutiv.
După îndeplinirea procedurii de convocare a adunării generale cu respectarea prevederilor legale prezentate mai sus, la data pentru care s-a stabilit că va avea loc adunarea generală, trebuie îndeplinite următoarele condiţii de cvorum pentru validarea deliberărilor adunării generale extraordinare, când actul constitutiv nu prevede altfel:
– la prima convocare, prezenţa acţionarilor reprezentând 3/4 din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin 1/2 din capitalul social;
– la convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând 1/2 din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin 1/3 din capitalul social.
În cazul în care la prima convocare participarea acţionarilor a îndeplinit condiţiile de cvorum prezentate mai sus, adunarea generală poate hotărî asupra ordinii de zi stabilite prin convocator cu majoritatea de voturi arătată.
Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cvorumul necesar pentru întrunirea adunării sau pentru adoptarea hotărârii cu privire la ordinea de zi, va avea loc o nouă convocare la data şi locul prevăzute în convocator pentru cea de-a doua convocare.
În urma desfăşurării adunării generale, se întocmeşte un proces-verbal semnat de preşedinte şi secretar, care va constata îndeplinirea formalitaţilor de convocare, data şi locul adunării generale, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate şi, la cererea acţionarilor, declaraţiile făcute de ei în şedinţă. La procesul-verbal se anexează actele referitore la convocare şi lista de prezenţă a acţionarilor.
Hotărârea adoptată de adunarea generală extraordinară va trebui să respecte minimul de capital social, să arate motivele pentru care se face reducerea şi procedeul care va fi utilizat pentru efectuarea ei.
Hotărârea va fi depusă în termen de 15 zile la Oficiul registrului comerţului (urmând a se elibera un certificat de inregistrare de menţiuni) şi va fi publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a. La modificarea actului constitutiv se poate publica doar actul adiţional cuprinzând textul integral al clauzelor modificate.
În termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, hotărârea adunării generale extraordinare poate fi atacată în justiţie de acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.
Reducerea capitalului social poate fi făcută după trecerea a doua luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial.
Aş dori să ştiu în ce condiţii se poate denunţa unilateral un contract de locaţiune, ce se întâmplă cu îmbunătăţirile pe care chiriaşul le-a făcut în imobil?
Diana Dragomir – Bucureşti
Potrivit dispoziţiilor Codului civil, una dintre cauzele de încetare a contractului de locaţiune(închiriere) a unui imobil este denunţarea unilaterală din partea uneia dintre părţi înainte de expirarea termenului stabilit în contract.
În privinţa regimului juridic aplicabil contractului analizat, este de menţionat că drepturile şi obligaţiile locatarului şi locatorului sunt prevăzute în contractul de închiriere şi se completează cu dispoziţiile din Codul civil, care este dreptul comun în materie de locaţiune de imobile.
Trebuie văzut dacă contractul încheiat nu face referire la modalitatea de încetare a contractului prin denunţare unilaterală înainte de termenul prevăzut pentru expirare sau cuprinde o prevedere cu privire numai la modalitatea evaluării eventualelor despăgubiri la care părţile ar putea fi obligate în situaţia încetării contractului înainte de termenul prevăzut pentru expirare.
Inexistenţa unei prevederi contractuale exprese referitoare la încetarea contractului prin denunţare unilaterală, permite interpretarea clauzelor acestui contract prin prisma prevederilor Codului civil referitoare la locaţiune.
În primul rând, Codul civil nu conţine prevederi care să interzică locatorului să denunţe contractul de închiriere înainte de termenul prevăzut. El are însă obligaţia de a notifica în prealabil chiriaşul în legătură cu intenţia sa, pentru că această denunţare nu poate fi intempestivă. În situaţia de faţă, locatorul şi-a îndeplinit această obligaţie de preaviz faţă de chiriaş, deoarece intervalul de timp dintre manifestarea de voinţă de a desface contractul şi data la care contractul urmează să înceteze în urma denunţării este de un an.
În privinţa îmbunătăţirilor efectuate de chiriaş asupra spaţiului închiriat, trebuie observat dacă există referiri în cuprinsul contractului de închiriere, referiri care vor fi interpretate şi în lumina dispoziţiilor din codul civil.
Astfel, în lipsa înţelegerii dintre părţi asupra acestui aspect, la restituirea către locator a imobilului închiriat, raporturile dintre părţi vor fi soluţionate potrivit prevederilor dreptului comun. Aceasta înseamnă că locatorul are dreptul să ceară, la încetarea contractului de închiriere, repunerea lucrului în starea iniţială, adică ridicarea îmbunătăţilor pe cheltuiala chiriaşului, sau poate păstra îmbunătăţirile, situaţie în care chiriaşul are dreptul la despăgubiri în funcţie de evaluarea îmbunătăţirilor, făcută de expert.
În ceea ce priveşte evaluarea acestor îmbunătăţiri în vederea stabilirii eventualelor despăgubiri ce trebuie plătite de către părţi, acestea se pot stabili pe calea unei expertize.