Trenuleţele, jucării pentru oameni mari

Câteva sute de români au o patimă comună: trenuleţele electrice. Pentru aceştia, viaţa se împarte mai mult sau mai puţin egal între familie, serviciu şi cutiile cu locomotive, vagoane şi linii. Cristian Caramlău, Andrei Hor­neţ şi Robert Tanasă sunt trei tineri care, la prima vedere, nu ies din tiparele obişnuite ale bucureştenilor aflaţi în al treilea deceniu de viaţă. Numai că viaţa lor de zi cu zi ascunde un amănunt foarte important: pasiunea pentru trenuleţele

Câteva sute de români au o patimă comună: trenuleţele electrice. Pentru aceştia, viaţa se împarte mai mult sau mai puţin egal între familie, serviciu şi cutiile cu locomotive, vagoane şi linii.

Cristian Caramlău, Andrei Hor­neţ şi Robert Tanasă sunt trei tineri care, la prima vedere, nu ies din tiparele obişnuite ale bucureştenilor aflaţi în al treilea deceniu de viaţă. Numai că viaţa lor de zi cu zi ascunde un amănunt foarte important: pasiunea pentru trenuleţele electrice. Pentru mulţi, o astfel de „ocupaţie“ nu reprezintă decât o joacă pentru cei care nu au ce face în timpul liber şi care, pe deasupra, este şi destul de costisitoare. Pentru cei trei, însă, la fel ca şi pentru alte câteva sute de români, momentele în care montează, repară sau pur şi simplu manevrează o locomotivă şi câteva vagoane pe o cale ferată în miniatură reprezintă împlinirea unui vis. „Majoritatea celor care au această pasiune este trecută de 30 de ani. Prin anii ‚80, au avut un start-set Piko. Apoi, forţaţi de dispariţia de pe piaţă a machetelor, au renunţat temporar la acele jucării. După 1990, când acestea au reapărut pe piaţă, «nebunia» a revenit, dezvoltându-se odată cu posibilitatea de a achiziţiona tot mai multe modele de vagoane, locomotive, gări etc.“, explică Andrei.

Investiţiile se fac în timp

Deşi nu le place să vorbească despre banii investiţi în pasiunea lor, cei trei mărturisesc că au cheltuit bani frumoşi. „Tot ce am eu cred că ajunge pe la 15.000 de euro. Şi asta, în mai puţin de doi ani”, declară Robert Tanasă, adăugând că a reuşit să construiască, împreună cu prietenii săi, o machetă de opt mp „cu iarbă, pomi, gări“, pentru transportarea căreia la întâlnirea anuală de la Braşov a plătit şi un vehicul. „Ce trebuie spus neapărat este faptul că investiţia se face în timp. În câţiva ani. Aşa că nu trebuie să fii nabab ca să te poţi lăuda cu o colecţie frumoasă“, adaugă Cristian Caramlău. De altfel, investiţiile sunt făcute după buzunar. Pot fi achiziţionate şi locomotive de câteva zeci de euro, dar şi de câteva sute de euro. „Detaliile şi exclusivismul contează. Cu cât modelele reale sunt mai fidel reproduse, cu atât preţul machetelor este mai mare“, subliniază şi Andrei Horneţ.

În unele cazuri, producătorii de astfel de machete fac bani buni lansând ediţii limitate ale unor locomotive sau vagoane. „Atunci, piaţa înnebuneşte şi  stocul se lichidează rapid, indiferent de preţ“, dezvăluie Andrei. Aflăm şi că există cazuri în care preţurile foarte mari ale locomotivelor şi gărilor au împins pasionaţii să economisească ani buni pentru a-şi putea permite piesele dorite. De asemenea, pe lângă magazinele de profil, destul de puţine, există şi o piaţă cunoscută doar de pasionaţi. „Internetul este foarte important. Acolo ne întâlnim, ne arătăm colecţiile şi facem achiziţii sau schimburi.“ Asta, pentru că foarte rar sunt organizate întâlniri în care să se poarte discuţii şi să se schimbe idei şi produse. „Nimeni nu sprijină această comunitate. Deşi o parte din produsele ROCO sunt fabricate la Arad, niciodată producătorul sau vreun comerciant nu a sponsorizat astfel de întâlniri.“

Digital vs. analogic

Totul a început cu start-seturile din anii ‚80, dar de atunci încoace produsele au evoluat enorm. Acum, machetele beneficiază de suport digital, astfel încât absolut totul poate fi controlat prin telecomandă. „A trecut vremea când foloseai transformatorul pentru a comanda toate locomotivele odată. Acum, le poţi mişca separat, cu viteze diferite, poţi schimba semaforul sau aprinde luminile din gări. Între analogic şi digital este o diferenţă ca de la bicicletă la motocicletă“, punctează Cristian Caramlău. Departe de a fi doar o joacă, pasiunea pentru trenuleţe trece mult mai departe. Pentru a şti ce cumperi, cât de valoroase sunt machetele, cât de mult respectă originalul etc., e nevoie de o documentare riguroasă, trebuie să citeşti cărţi şi să participi la forumuri, majoritatea în limba germană.

Totul începe de la un start-set ale cărui detalii sunt mai mult sau mai puţin conforme cu realitatea.
Andrei Horneţ

Cred că tot ce am eu valorează circa 15.000 de euro. Pasiunile şi viciile nu vor muri niciodată.
Robert Tanasă

Nu banii sunt importanţi aici. Chiar dacă se ajunge la sume mari, banii sunt investiţi progresiv, în ani.
Cristian Caramlău

Pasiuni asemănătoare

Alte comunităţi din această categorie sunt cele ale colecţionarilor de machete de ma­şini, avioane sau vapoare. Poate cei mai a­vantajaţi, din punctul de vedere al ofertei şi al surselor de documentare, sunt fanaticii maşinuţelor. Pe lângă mândria de a deţine machete valoroase ale unor vehicule precum Duesenberg, Rolls-Royce sau Bugatti, aceştia au posibilitatea de a face tuning anu­mitor modele mai noi, graţie unor kituri speciale.

5-10 milioane de lei vechi costă un start-set care include, de cele mai multe ori, doar o locomotivă, două-trei vagoane, câteva bucăţi de linie, un macaz şi un transformator