Putere nucleară majoră, Pakistanul încearcă să-și construiască o triadă nucleară proprie, făcându-și arsenalul nuclear rezistent și capabil de atacuri devastatoare. Programul nuclear al Pakistanului datează din anii 1950, din primele zile ale rivalității sale cu India. Experții consideră că pierderea umilitoare a Pakistanului de Est, care a devenit statul Bangladesh, și nu atât informațiile că India dezvolta arme nucleare, a fost cea care a accelerat programul nuclear pakistanez.

India a testat prima sa bombă cu numele de cod „Zâmbind Buddha”, în 1974, punând țare pe drumul spre nuclearizare. Așa că Pakistanul a început procesul de acumulare a combustibilului necesar armelor nucleare, uraniu îmbogățit și plutoniu, cu sprijinul lui A. Q. Khan, un metalurgist care lucra în Occident și a revenit în țara sa natală în 1975 cu modele de centrifugă.

Benazir Bhutto susțunea că bombele pakistaneze ar fi fost dezasamblate până în 1998, când India a testat șase bombe într-un interval de trei zile. După doar trei săptămâni, Pakistanul a efectuat un program similar de testare rapidă, declanșând cinci bombe într-o singură zi și a șasea bombă trei zile mai târziu. Primul dispozitiv, estimat la 25 până la 30 de kilotone, ar fi putut fi un dispozitiv cu uraniu stimulat. Al doilea a fost estimat la 12 kilotone, iar următoarele trei ca dispozitive sub-kilotone.

Experții consideră că depozitele nucleare din Pakistan sunt în continuă creștere. În 1998, stocul a fost estimat la 5 până la 25 de dispozitive. Se estimează că în prezent Pakistanul are un arsenal de 110 până la 130 de bombe nucleare. În 2015, Carnegie Endowment for International Peace și Centrul Stimson au estimat capacitatea Pakistanului de fabvicare a bombelor la douăzeci de dispozitive anual. Asta ar însemna că Pakistanul poate deveni rapid a treia cea mai mare putere nucleară din lume. Cu toate acestea, alți observatori cred că Pakistanul poate dezvolta încă 45 de focoase în viitorul apropiat.

Doctrina nucleară pakistaneză pare să descurajeze o Indie pe care Islamabadul o consideră mai puternică din punct de vedere economic, politic și militar.

Înfruntarea nucleară este exacerbată de animozitatea tradițională dintre cele două țări, de diferitele războaie pe care le-au purtat și de evenimente precum atacul terorist din Mumbai, din 2008, orchestrat de Pakistan. Spre deosebire de India și China, Pakistanul nu are o doctrină „fără prima utilizare” și își rezervă dreptul de a utiliza arme nucleare, în special arme tactice cu randament redus.

Pakistanul are în prezent o „triadă” nucleară a sistemelor de livrare nucleară pe uscat, în aer și pe mare. Se crede că regimul de la Islamabad a modificat avioanele de luptă F-16A și Mirage pentru a livra bombe nucleare.

Pakistanul și India sunt în acest moment încleștate în mijlocul unei curse a înărmării nucleare care ar putea să ducă la creșterea absurdă a stocurilor nucleare, care să amintească de Războiul Rece.