Creșteri fulminante de la o zi la alta, urcare și coborâre a cotației cu până la 15% într-o zi, asta a reușit să facă Oltchim, o societate de stat aflată în prag de faliment. Grupul german PetroCarboChem (PCC) și Carlson Ventures International au semnat la finele săptămânii trecute un memorandum prin care au consimțit să acționeze concertat cu privire la Oltchim SA.
"În urma acordului de a acţiona concertat şi de a colabora îndeaproape cu privire la Oltchim SA, PCC SE şi Carlson deţin împreună, la această dată, 31,3072% din capitalul social al Oltchim", se arată într-un comunicat remis de PCC.
PCC SE deţine un număr de 59.314.762 acţiuni ordinare la Oltchim, reprezentând 17,28% din capitalul social al Oltchim, în timp ce Carlson, prin societatea sa Nachbar Services deţine un număr de 48.135.504 acţiuni ordinare la Oltchim, ceea ce reprezintă 14,02% din capitalul social al Oltchim.
PCC SE şi Carlson au convenit să-şi exercite împreună drepturile de vot ce revin din acţiunile pe care fiecare dintre cele două societăţi le deţine la Oltchim.
"Managementul Oltchim nu are un plan real de restructurare"
De asemenea, PCC SE şi Carlson au convenit să participe împreună la procesul de privatizare a Oltchim, odată ce acesta va fi iniţiat, pentru a implementa planul de afaceri al PCC SE la Oltchim SA.
Carlson a fost de acord cu strategia PCC SE pentru Oltchim, concentrată pe nevoia unei restructurări urgente. Din experienţa pe care o are Carlson, ca investitor în companii aflate în dificultate, singura opţiune viabilă pentru Oltchim este reprezentată de un proces de restructurare rapid şi profund.
”În urma achiziţionării de acţiuni la Oltchim SA, reprezentanţii Carlson Ventures au avut posibilitatea de a se întâlni şi de a purta discuţii cu conducerea Oltchim SA. Ca urmare a acestor întâlniri, Carlson consideră că managementul Oltchim SA nu are un plan real de restructurare pentru Oltchim SA”.
Potrivit Carlson, conducerea Oltchim nu are o strategie reală pentru a scoate Oltchim din criza în care se află. În ciuda situaţiei financiare extrem de dificile cu care se confruntă Oltchim, conducerea acestei societăţi se concentrează asupra achiziţionării de active extrem de uzate, cum ar fi rafinăria de la Piteşti, închisă de către OMV.
Conform Carlson, întreaga strategie a conducerii actuale a Oltchim, vizând intrarea pe piaţa de rafinare a petrolului şi investirea unor sume uriaşe intr-o instalaţie de piroliză închisă, ceea ce duce la datorii în creştere, este iresponsabilă şi nerealistă.
Carlson a decis să sprijine strategia şi planul de afaceri prezentat de PCC SE. Carlson şi PCC SE au fost de acord cu privire la nevoia de investiţii la Oltchim, axate pe produsele de la Oltchim ce pot genera profit, cum ar fi polioli, OXO alcooli şi sodă caustică, şi pe proiecte de tip Greenfield, cu scopul de a mări competitivitatea Oltchim.
PCC SE şi Carlson au convenit să exercite în aceeaşi manieră drepturile de vot decurgând din deţinerile ambelor companii la Oltchim, în cadrul Adunărilor Generale ale Acţionarilor, cu privire la orice chestiune. Aceste aspecte pot cuprinde, fără însă a se rezuma la acestea, chestiuni ce se referă la modificarea capitalului social al Oltchim şi a structurii acţiunilor, încheierea unor acte de dispoziţie privind active ale Oltchim, a unor contracte de credit/împrumut, emiterea de obligaţiuni, reorganizarea ori divizarea Oltchim.
În cazul în care statul român va iniţia procesul de privatizare a Oltchim, părţile au convenit că vor participa împreună la procesul de privatizare, în una din formele legale permise în caietul de sarcini privind privatizarea şi/sau în strategia de privatizare.
Management prost, rezultate pe măsură
O societate de stat cu pierderi uriașe la care optimizarea activității este tărăgănată an de an și care a fost arătată cu degetul, în luna mai, chiar de șeful statului a ajuns vedeta Bursei de Valori București. Este vorba de Oltchim, o companie care se chinuie să revină pe plus, însă rezultatul se lasă de mult timp așteptat.
Astfel, analiștii și experții consideră că singura cale este privatizarea. Doru Lionăchescu, președintele Capital Partners, preciza recent într-un interviu acordat Capital că un proces de restructurare a societății nu mai este fezabil, în situația în care de 20 de ani nu am reușit să o eficientizăm.
De exact 20 de ani, la conducerea Oltchim se află aceeași persoană, Constantin Roibu, care a reușit proasta performanță de a aduce societatea pe profit doar în trei ani din ultimii zece. Chiar și directorul general admite că singura soluție a combinatului din Râmnicu Vâlcea rămâne privatizarea.
În ultimii zece ani, conducerea Oltchim a înglodat combinatul chimic în datorii și pierderi. Planurile de salvare creionate și prezentate de directorul general au eșuat lamentabil.
Ani la rând, managementul combinatului chimic de la Râmnicu Vâlcea nu a făcut decât să afunde societatea tot mai adânc în datorii. Problemele s-au acutizat din 2007, așa cum recunoaște chiar și Constantin Roibu, directorul general al Oltchim. Din acel an, compania axată pe producția de produse chimice a intrat pe minus. În loc să ia decizii care să aducă societatea pe plus, managementul a reușit să acumuleze alte și alte datorii. Astfel, de la pierderi de 97 milioane de lei în 2007, Oltchim a încheiat anul 2008 cu pierderi de 234 milioane de lei. Aproximativ aceeași sumă a fost raportată și în anii 2009, respectiv 2010.
Cu toate acestea, Oltchim este și rămâne o companie atractivă, iar dispariția acestei unități de producție, prin încetarea activității, nu are ca efect doar dispariția uneia dintre cele mai mari companii românești de profil, ci ar reprezenta, practic, dispariția întregii industrii petrochimice naționale. Într-un asemenea caz, România s-ar transforma dintr-un exportator de produse petrochimice într-un importator.
"Singura soluție este privatizarea"
Dacă în 2008 Constantin Roibu a reușit să-i convingă pe cei din Guvern să amâne privatizarea Oltchim, în speranța eficientizării companiei, după trei ani autoritățile actuale încep să se îndoiască de calitățile directorului și pregătesc Oltchim pentru privatizare.
Chiar și experții de la Fondul Monetar Internațional au inclus combinatul chimic pe lista societăților negre, aflate sub monitorizare. Mai mult, chiar după întâlnirea din luna mai cu FMI, șeful statului a arătat cu degetul spre managementul defectuos din companiile de stat. "Nu am nicio ezitare să vorbesc public despre câteva dintre societăţile şi regiile care sunt în atenţie pentru anul 2011, şi până la sfârşitul anului funcţionarea acestora trebuie optimizată. Mă refer la cele două complexuri energetice, Turceni şi Rovinari, la CNH, Termoelectrica, Oltchim, Poşta Română şi multe altele…", a spus atunci Băsescu.
El a declarat că menționează public aceste companii pentru că „pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. Şi de ce le plătim? Pentru că nişte domni manageri, bine instalaţi şi blagosloviţi politic nu au niciun fel de apăsare, nici legată de arierate, nici legat de stocuri, nici legat de creşterile de personal şi de fonduri de salarii. Ei sunt marii «boieri» ai economiei româneşti“.
Cât de clar a fost mesajul transmis de președintele țării sau dacă a ajuns la urechile domnului director e greu de spus, însă se pare că Roibu a înțeles că singura soluție e privatizarea. Totuși, el se laudă că a reușit să țină în viață combinatul, în situația în care "luptele" cu acționarii minoritari au blocat planurile societății. Scandalul cu acționarii minoritari a început exact în 2007, când aceștia s-au opus unei majorări de capital. Roibu dă vină pe grupul german PetroCarboChem (PCC), care a intrat în acționariatul Oltchim în 2007.
La sfârșitul lunii mai, PCC a ajuns la o deținere de 15,77% din capitalul social al Oltchim, iar prin ordinele de cumpărare, notificate pe bursă în luna iunie, și-a majorat cu siguranță cota de acțiuni deținută la Oltchim.
Venituri grase în buzunarul lui Roibu
Scandalul dintre PCC și directorul general al Oltchim a fost frecvent relatat în presă, nu doar prin articole, ci și prin publicitate, atât de o parte, cât și de cealaltă. Cert este că situația actuală nu poate continua, așa cum a relatat și revista Capital în primăvară.
Acest lucru se poate observa și din raportul de audit întocmit de KPMG, în care specialiștii trăgeau un semnal de alarmă, la finele anului trecut, asupra faptului că există "incertitudini care ar putea pune la îndoială capacitatea entității de a-și continua activitatea, dacă acționarii nu vor sprijini societatea pentru îmbunătățirea situației financiare".
Mai mult, în timp ce Oltchim acumula an de an pierderi, veniturile directorului general se ridicau la miliarde de lei vechi, așa cum reiese din declarațiile de avere, fiind unul dintre cei mai bine plătiți manageri de stat. Doar în 2008, veniturile acestuia s-au ridicat la circa 500.000 lei, din care 182.948 lei salariu și indemnizație de membru în Consiliul de Administrație și 316.439 din drepturi de proprietate intelectuală.