Romancierul spaniol Javier Marias, autorul romanelor „Toate sufletele”, „O inimă atât de albă” și al romanului epic în trei părți „Fața ta mâine” și un scriitor prezentat în mod regulat ca un candidat la premiul Nobel pentru literatură, a murit la Madrid, la vârsta de 70 de ani.
Marias, care fusese bolnav de pneumonie în ultima lună, a murit duminică, potrivit editorului său, Alfaguara.
„Cu o tristețe enormă, avem regretul de a vă informa că marele nostru autor și prieten Javier Marias a murit la Madrid în această după-amiază”, a precizat editorul într-un scurt comunicat.
Omagii aduse marelui scriitor
Omagiile aduse lui Marias, care a fost, de asemenea, un celebru traducător și editorialist, au curs în valuri.
În El Pais, prietenul și colegul său scriitor Eduardo Mendoza a declarat că Marias a depășit influențele timpurii pentru „a găsi o voce, un subiect și un stil atât de proprii încât l-au transformat într-un fenomen ciudat”. El a adăugat: „Opera lui Javier Marias nu seamănă cu al nimănui altcuiva. Este ușor de parodiat, dar imposibil de imitat”.
Premierul Spaniei, Pedro Sanchez, l-a numit pe Marias „unul dintre marii scriitori ai timpului nostru” și a declarat că duminică a fost „o zi tristă pentru literatura spaniolă”, transmite The Guardian.
Jurnalista și scriitoarea spaniolă Rosa Montero a declarat că a fost „lovită în plin” de această veste, adăugând: „Pentru mine, el a fost cel mai bun candidat la Nobel în Spania de astăzi”.
Pepa Bueno, redactor-șef al El Pais, publicație la care Marias era un colaborator obișnuit, a declarat: „Moartea lui Javier Marias este atât de dureroasă. Astăzi este o zi de doliu în literatura și în editorialul spaniol. [Lasă] un gol imens la ziar.”
A publicat primul roman la 20 de ani
Marias, care s-a născut în capitala spaniolă în 1951, și-a publicat romanul de debut, „Stăpânirile lupului”, la vârsta de 20 de ani. Acesta a fost urmat de alte 15 cărți, printre care „Toate sufletele”, care a fost inspirat de perioada în care a predat la Universitatea Oxford, și „O inimă atât de albă”, o meditație misterioasă despre dragoste, familie și trecut, care este poate cea mai cunoscută carte a sa.
Marias a afirmat la un moment dat că și-a petrecut întreaga carieră improvizând în lipsa unui proiect literar.
„Recunosc însă anumite teme recurente: trădarea, secretul, imposibilitatea de a cunoaște lucrurile, sau oamenii, sau pe tine însuți, cu siguranță”, a spus el odată.
La începutul acestui an, când a fost întrebat ce l-a inspirat să scrie, Marias a răspuns: „Scriu despre ceea ce mi se pare deosebit de grav, periculos, nedrept sau stupid. Evident, uneori mă înșel sau pot merge foarte mult împotriva curentului”.
