Marea Criză adusese o anomalie economică, o piaţă plină de consumatori, care nu puteau să cumpere, şi producători, care nu puteau să vândă.

Așa s-a dezvoltat schimbul în natură, asemenea „trocului” din trecut.

Câţiva oameni de afaceri din Salt-Lake City, sub conducerea unui agent funciar, Benjamin Stringham, au constituit un grup, bazat pe ideea de a organiza un schimb direct între posibilităţile de lucru ale şomerilor şi surplusul de producţie al fermierilor.

Grupul a înfiinţat imediat un birou de schimb într-un mic local şi, neavând destui bani, pentru a însera anunţuri în ziare, fiecare membru făcea personal publicitatea pe lângă muncitorii şi fermierii, care se interesau de acest proiect.

După ce a reunit un număr de şomeri, dornici să-şi ofere munca lor în schimbul hranei, gruparea închiria camioane şi ducea pe şomeri la fermierii care acceptaseră principiul trocului.

Oamenii lucrau toată ziua pe câmp şi pe înserate erau plătiţi în alimente: cartofi, ceapă, morcovi, unt, peşte, ouă, după dorinţa lucrătorului.

Mişcarea s-a întins cu o repeziciune surprinzătoare. În oraşe sistemul a fost extins la toate felurile de comerţ şi la toate profesiunile.Oamenii, care lucraseră la fermă, schimbau cartofii sau grâul lor contra tăiatului părului sau tratamentului dentar. Un vopsitor îşi oferea serviciile în schimbul unor zarzavaturi şi fructe.

Un mecanic, intrând în grupare, a fost însărcinat să strângă şi să repare jucăriile, care erau apoi schimbate între familii. Zugravi, tâmplari şi alţi meseriaşi erau trimişi în micile case de comerţ ameninţate de faliment, unde lucrau în schimbul unor lucruri practice ca mobilier, hrană şi vestminte.

Asociaţia de dezvoltare naturală

În cursul lunii ianuarie 1932 sistemul trocului a atins o dezvoltare atât de mare, încât a fost nevoie să se înfiinţeze o corporaţie.

Gruparea a fost denumită „Asociaţia de dezvoltare natural” (Natural Development Association). Odată organizată pe aceste baze, dezvoltarea deveni şi mai rapidă. Reprezentanţi ai tuturor profesiilor şi genurilor de comerţ se înscriseră în Asociaţie.

Alături de meseriaşi şi negustori se găseau medici, dentişti, ingineri, profesori, contabili şi tot felul de funcţionari. S-au creat sucursale în toate oraşele principale din Statele Unite.

După datele statistice, în 1933 existau peste un m ilion de oameni, care îşi câştigau traiul schimbând direct munca lor contra mijloacelor de subzistență. Numai în California erau 350.000, în Seattle 100.000 si în Colorado 40 000.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric