După mai bine de un an de semnale contradictorii, marea întrebare pe care şi-o pun mulţi observatori este ce fel de abordare va avea Trump – care a părăsit duminică Marea Britanie – atunci când se va întâlni luni cu Putin în Helsinki şi dacă va reflecta retorica sa prietenoasă faţă de preşedintele rus sau linia dură a consilierilor săi.

„Dacă te afli la Moscova şi încerci să înţelegi politica SUA faţă de Rusia, nu ai o misiune uşoară”, a declarat pentru EFE fostul diplomat american Steven Pifer, expert în Rusia, care activează la centrul de studii Brookings. „Marea majoritate” a responsabililor cu politica externă a SUA promovează „linia aparatului Partidului Republican” faţă de Rusia, adică o atitudine dură în ceea ce priveşte Ucraina, Siria şi presupusul amestec al Moscovei în alegerile prezidenţiale din SUA din 2016, a explicat Pifer. „Aceasta a fost politica ultimelor 18 luni, dar nu îmi este clar dacă Trump este întru totul de acord cu ea”, a adăugat el, apreciind că „reticenţa preşedintelui de a-l critica pe Putin, când multe dintre acţiunile ruse din ultimul an şi jumătate merită să fie criticate, este un lucru extrem de deconcertant şi foarte greu de înţeles”.

Încă din timpul campaniei electorale din 2016 Trump l-a elogiat în numeroase rânduri pe Putin şi a minimalizat posibilitatea ca Rusia să fi intervenit în alegerile din 2016 pentru a-l ajuta să câştige, ajungând chiar să sfideze concluziile agenţiilor de informaţii americane. Trump a promis să abordeze această temă la Helsinki, dar nu pare să intenţioneze să insiste prea mult pe acest subiect dacă Putin va nega încă o dată orice fel de amestec, aşa cum a făcut-o pe parcursul a două întâlniri între cei doi, în iulie 2017 în Germania şi în noiembrie în Vietnam.

„Este posibil (ca Putin) să nege. Tot ceea ce pot spune este ‘ai făcut-o?’ şi ‘să n-o mai faci’, dar poate nega”, a declarat Trump într-o conferinţă de presă pe care a susţinut-o joi la Bruxelles. Agenţiile de informaţii americane se tem şi de un posibil amestec rus în alegerile legislative din noiembrie din SUA, însă Trump nu a lămurit dacă împărtăşeşte această îngrijorare. „Preşedintele discută despre acest subiect în felul său”, l-a apărat săptămâna trecută ambasadorul american la Moscova, Jon Huntsman.

Disconfortul lui Trump în privinţa acestui subiect pare să se datoreze frustrării sale faţă de ancheta procurorului special Robert Mueller privind amestecul electoral rus, anchetă care continuă şi pe care preşedintele american o consideră „o vânătoare de vrăjitoare” care îl vizează. Dar aceasta nu explică întru totul alte comentarii ale lui Trump, cum ar fi insistenţa sa ca Rusia să revină în G7, for din care a fost exclusă în 2014 după ce a anexat provincia ucraineană Crimeea.

Unii observatori se tem chiar că Trump ar putea schimba poziţia oficială a SUA faţă de Crimeea, dat fiind că în timpul summitului G7 de luna trecută a declarat, potrivit presei, că peninsula ar trebui să rămână în componenţa Rusiei pentru că acolo toată lumea vorbeşte limba rusă. „Ce se va întâmpla începând de acum cu Crimeea? Nu pot spune”, a declarat joi Trump, care a insistat că predecesorul său democrat Barack Obama este de vină că Rusia a invadat Crimeea.

Însă dincolo de declaraţiile lui Trump, administraţia sa a menţinut linia dură faţă de Rusia începută în ultimii ani ai mandatului lui Obama şi „a mers chiar mai departe” uneori, cum a fost cazul cu „decizia de a oferi ajutor militar letal Ucrainei”, aminteşte Pifer.

În aprilie, Casa Albă a adoptat cea mai dură măsură de până acum, sancţionând şapte oligarhi şi 17 funcţionari ruşi, între ei, pe ginerele lui Putin; însă Trump a blocat chiar în această lună o nouă serie de sancţiuni împotriva Rusiei pe care ambasadoarea americană la ONU, Nikki Haley, le anunţase cu o zi înainte şi care aveau legătură cu implicarea Rusiei în conflictul din Siria. Şi cu toate că SUA au reacţionat la presupusul atac comis de Rusia împotriva fostului spion rus Serghei Skipral, expulzând 60 de funcţionari ai acestei ţări, Trump s-a enervat când a aflat că răspunsul guvernului său a fost mult mai dur decât cel al ţărilor europene.

„Aceste incidente conturează un profil îngrijorător al unui preşedinte care nu se află în armonie cu propria administraţie, în ajunul unui summit cu Putin ale cărui obiective nu sunt clare”, a scris analistul Brian O’Toole, de la Atlantic Council, pe pagina web a acestui centru.

Pe de altă parte, summitul de la Helsinki pare a fi ocazia perfectă pentru Moscova de a imprima un nou curs relaţiilor deteriorate cu Washingtonul, cu toate că optimismul se remarcă prin absenţă, notează cu ironie EFE, motivul fiind – potrivit sursei citate – „bagajul” cu care sosesc ambii lideri în capitala finlandeză.

Iar aceasta se reflectă în puţinele aşteptări pe care le are opinia publică rusă înaintea reuniunii de la Helsinki, după cum o demonstrează un sondaj recent, în care doar 33% dintre ruşi au declarat că se aşteaptă la rezultate pozitive. Majoritatea absolută a participanţilor la sondaj – 56% – nu se aşteaptă la niciun progres semnificativ la discuţiile dintre Putin şi Trump. Anexarea Crimeii, conflictul din estul Ucrainei, intervenţia militară rusă în Siria, ancheta privind presupusul amestec rus în alegerile prezidenţiale din SUA în urma cărora Trump a ajuns la Casa Albă, sancţiuni şi expulzări reciproce de diplomaţi sunt doar o parte dintre problemele care afectează relaţiile dintre Moscova şi Washington.

Însă în cercuri politice şi medii europene, dar şi în SUA, summitul ruso-american a deşteptat temeri că Trump ar putea ajunge la acorduri unilaterale cu liderul de la Kremlin, fără a ţine seama de aliaţii săi occidentali în ceea ce priveşte, de pildă, anexarea Crimeii. Această posibilitate a fost menţionată de unele ziare ruse, cum ar fi publicaţia digitală Gazeta.ru, care a subliniat că, pentru Trump, subiectul Crimeea este o temă deschisă negocierilor.

„Ne putem aştepta la orice fel de declaraţii înaintea summitului şi la conferinţa de presă de la final, însă aceasta nu înseamnă că în timpul reuniunii se va întâmpla ceva crucial. Din câte ştiu, nimeni, nici la Moscova, nici la Washington, nu se aşteaptă la rezultate măreţe”, a declarat istoricul şi politologul Valeri Solovei. Potrivit expertului rus, nimeni nu va face concesii la Helsinki, nici măcar în ceea ce priveşte Ucraina. „Este evident că nu se va produce o recunoaştere a reunificării cu Crimeea şi nu se vor ridica sancţiunile” impuse Rusiei, a declarat Solovei cotidianului Moskovski Komsomoleţ. În opinia sa, la summitul de la Helsinki se poate întâmpla ceea ce s-a întâmplat în Singapore, la reuniunea dintre Trump şi liderul nord-coreean Kim Jong-un, despre care s-a spus că „a fost ‘o întrevedere transcendentală’ şi care în realitate nu a schimbat mare lucru ulterior”.

Cu toate acestea, Putin are nevoie să ajungă la un oarecare consens cu Trump, oricând de neînsemnat ar fi acesta, pentru a stopa degradarea relaţiilor bilaterale. Mai multe publicaţii ruse sunt de acord că Siria ar putea fi tema propice pentru a se ajunge la un acord, ţinând cont de declaraţiile lui Trump cu privire la intenţia sa de a retrage militarii americani din ţara arabă. În cazul unui acord între cei doi în privinţa Siriei, preşedintele SUA ar avea posibilitatea să se prezinte în faţa opiniei publice din ţara sa drept un apărător al păcii, în timp ce Putin s-ar putea „vinde” drept câştigătorul unei bătălii geopolitice, cu toate că ambiţiile Rusiei în Siria riscă să fie afectate de prezenţa iraniană, turcă şi saudită. În orice caz, impredictibilitatea lui Trump este un factor care ar putea da peste cap toate pronosticurile legate de summitul ruso-american de la Helsinki.
Sursa: Agerpres