Sorin Moisă, Europarlamentar
Pentru prima dată după cinci secole, lumea occidentală suferă o contracție a puterii și proiecției sale la nivel global, fiind „împinsă înapoi” din expansiunea sa istorică de către noile puteri economice. Globalizarea a avut drept consecință o reașezare serioasă a distribuției de bogăție și putere la nivel global. State mari au trecut în câteva decenii de la economii bazate pe resurse exploatate în izolare la economii bazate pe eficiență și acum fac pasul către economii bazate pe inovare. Sofisticarea economică și tehnologică nu mai este apanajul cvasi-exclusiv al Occidentului, al universităților sale, al politehnicilor sale, al companiilor sale. Toți marii indicatori legați de productivitate și de sofisticare tehnologică arată un efect puternic de ajungere din urmă. Puterile emergente pun presiune pe sistemul internațional de instituții de guvernanță economică și politică, pe care îl vor mai aliniat cu interesele și valorile lor.
China a făcut pași decisivi spre o economie bazată pe inovare. Clișeele cu China care face doar produse ieftine și de proastă calitate, bazate pe „copiere” de tehnologie occidentală, destul de prezente încă în România, sunt dovada că unii dintre noi au pierdut șirul evenimentelor. China cuprinde în imensitatea ei de dimensiuni planetare și „o Chină” dinamică, inovativă, comparabilă cu o mare economie europeană, dar în plină expansiune economică și tehnologică. Discut cu reprezentanți ai celor mai mari corporații de pe planetă, deținătoarele tehnologiilor de top în multe domenii. Foarte mulți dintre ei constată o creștere a creativității chineze și simt răsuflarea unei concurențe bazate pe calitate, nu doar pe preț.
Deutsche Welle publica zilele trecute un articol arătând că Deutsche Bahn, căile ferate germane, „nu-și mai permit să cumpere doar trenuri germane sau occidentale”, estimând că în 3 până la 5 ani China ar putea să aibă o „poziție cheie” ca furnizor de locomotive, trenuri și tehnologie feroviară. La început trenuri regionale, dar apoi „sigur” și de mare viteză. Cine pierd: Siemens, Bombardier, Alstom, toate companii occidentale. Cine va construi o cale ferată de-a lungul Americii Latine? Ne spune același articol: China. Credeți că Europa face excepție? Aceeași companie chineza, CNR, a câștigat anul trecut o licitație pentru 284 de vagoane de metrou la Boston, în condiții foarte competitive. Cum a ajuns China aici? De la un punct încolo a ajuns să genereze tehnologie, să atragă creiere, să stimuleze concurența pe propria piață, și să profite de propria imensitate pentru a genera economii de scară. Avantajul competitiv în economia modernă derivă din cifre mari: mari infrastructuri, proiecte de cercetare și tehnologice de anvergură, susținute de mari economii și de centre de excelență științifică, publice sau private, bine finanțate. Sofisticarea necesară păstrării superiorității tehnologice nu se poate obține decât pe numere mari.
În fața acestei noi realități structurale, pentru prima dată în istorie, lumea occidentală a avut, foarte devreme, un reflex unificator, de integrare economică. TTIP este un pas instinctiv către această unică soluție, izvorâtă din necesitate, de păstrare a ponderii economice a Occidentului în lume, și deci a centralității valorilor noastre. Din fericire, nu este vorba despre o criză, ci de tendințe ale duratei lungi, la care, în mod neașteptat, reacționăm din timp. TTIP creează masa critică în termeni numerici (populație) și economici (PIB) care ne trebuie pentru supraviețuire în condiții decente, adică nu sub forma de imens muzeu în aer liber.
Din punct de vedere geopolitic, TTIP aduce câteva transformări de proporții. În ultimii ani, SUA au deprioritizat Europa, pentru că oportunitățile economice și riscurile de securitate păreau să fie în altă parte: în Asia. Un Președinte SUA născut în mijlocul Pacificului a adăugat probabil un element subiectiv acestei reorientări: afectiv, Obama vede lumea centrată în jurul locului nașterii sale (Honolulu, Hawai). Pe de altă parte, în Europa era pace, UE creștea iar țări precum Rusia, deși atipice, se presupunea că merg spre un fel de „mai bine” istoric inevitabil. Chiar în aceste condiții, legătura cea mai importantă dintre SUA și Europa a rămas NATO. NATO a fost întotdeauna o alianță solidă, pentru că este unitatea de măsura pentru toată arhitectura americană de securitate: fiind alianța cea mai „sacră” a SUA, a nu respecta o obligație de apărare comună a NATO duce la decredibilizarea oricărui angajament militar american. Dacă Iașiul nu ar fi apărat în caz de invazie, atunci nu există nicio o garanție ca Tokyo sau Manila sau Seul ar fi apărate de SUA.
Între timp, a început criza ucraineană, Rusia a anexat Crimeea și a redevenit o problemă de securitate de prim rang pentru SUA. Angoasa geopolitică a României, Poloniei și țărilor baltice s-a dovedit întemeiată. SUA revine în zona noastră, strategic și militar. Însă: este întotdeauna sănătos să dublezi o alianță politică și militară cu interese economice. Acesta este rolul TTIP. Nu de a înlocui NATO, ci de a spori motivația profundă a elitei americane și europene de a întări NATO. TTIP va spori mizele reciproce în securitatea celuilalt. Cu cât mai multe dintre firmele mele sunt investitori în țara ta, cu cât mai mult comerț fac cu tine, deci cu cât mai mult prosperitatea mea depinde de a ta, cu atât mai mare motivația să nu te las pradă unei crize sau, in extremis, unei invazii. Interdependența prin comerț și investiții, pentru care TTIP poate fi o excepțională platformă, înseamnă că apărarea reciprocă trece dincolo de logica de alianță, devenind parte dintr-o logică a salvgardării propriei vitalități economice.
În plus, pentru România, TTIP poate fi o a doua trambulină pentru ieșirea din marginalitate economică și politică, după UE. Investițiile americane (și europene, japoneze, etc.) pot spori într-un mediu stabil politic, fără corupție, atractiv prin costuri, sofisticat prin educație, apărat de NATO și, prin TTIP, cu acces la toată piața atlantică, care este încă jumătate din PIB-ul planetar.
În concluzie, TTIP este un reflex de unificare economică derivând dintr-un instinct de supraviețuire al lumii occidentale, răspunzând unei întorsături de tendință istorică, care va întări prin interes economic reciproc NATO, iar pentru România o șansă în plus de depășire a condiției periferice.
Săptămâna viitoare coborâm în măruntaiele TTIP: vom face anatomia negocierii, cu multe exemple despre ce discută efectiv negociatorii.
CITEŞTE ŞI Bătălia pentru regulile viitorului
CITEŞTE ŞI TTIP: o poveste cu «noi» și «ei»
CITEŞTE ŞI «Negocierea secolului» între UE şi SUA
