Nu! Întrebarea din titlu nu este adresată antreprenorilor cărora le merge bine. Este pentru fiecare dintre românii care obţin cât de cât nişte venituri din munca lor. Zece ani de la denominarea monedei naţionale, cică ar fi trebuit să fie un răstimp suficient ca să învăţăm să socotim şi să vorbim în leii noi. Adesea ne scăpăm însă şi mai şuierăm nişte „milioane“… „Câte milioane ţi-a venit întreţinerea?“, „Împrumută-mi două milioane până la salariu!“, „Mai am câteva milioane în bancă…“ Cicatrici ale cataclismului inflaţionist ai cărui sinistraţi am fost – asta sunt „milioanele“ noastre. Ne întovărăşesc în minţi obişnuite cu uşurinţă să pună zerouri. Nu sunt pe „fluturaşii“ de la serviciu şi nici bătute de casele de marcat; sunt totuşi cu noi la muncă şi la supermarket. Milioane peste milioane… Ar fi trebuit să ne obişnuim deja să vorbim în mii de lei; tresărim, însă, când imediat altcineva vorbeşte de zeci de mii de lei gândindu-se, de fapt, la câţiva lei. Cifre bramburite nu atât de noi, cât de cei care „ne-au inflatat“. Avem acum inflaţia cea mai mică din ultimul sfert de veac, suntem ţară în Uniunea Europeană, iar leul se arată ca fiind stabil în raport cu o monedă euro la care ar urma să aderăm în numai câţiva ani.
Nu ar trebui, oare, să alungăm fantasma trecutului nostru (hiper)inflaţionist şi să o luăm de la capăt lăsând în urmă „milioanele“ reziduale în exprimarea noastră? Milioanele să fie, de aici încolo, doar cele ale antreprenorilor cutezători, ale investitorilor chivernisiţi… Propunerea de mai sus sună tentant, dar mai degrabă cred că s-ar cuveni să-i spunem „Nu!“ Chiar nu trebuie să uităm că oligarhia postdecembristă ne-a urzit o inflaţie uriaşă, formă extremă de expropriere a rodului muncii noastre. Inflaţia ne-a lovit constant în buzunare şi ne-a pus în inferioritate faţă de toate categoriile de şmecheri de tranziţie. Am devenit cu toţii milionari întru sărăcirea noastră…
Atitudinea faţă de economisire, faţă de muncă şi investiţii a fost pervertită la maximum de flagelul inflaţiei într-un răstimp în care ar fi trebuit să deprindem ceea ce duce cu adevărat societatea înainte în economia de piaţă. Victime ale celei mai perfide forme de hoţie, am rămas prost croiţi pentru mediul concurenţial. De aceea este bine să nu uităm ce ni s-a întâmplat. Dacă numărarea „milioanelor“ ne ajută la asta, atunci este bine. În rest, rămânem săraci. Confiscarea periodică a unei părţi din remuneraţiile noastre, prin inflaţie, ne-a făcut să rămânem în urmă şi la nivelul salarizării faţă vecinii noştri din ţări precum Ungaria, Slovacia sau Polonia. Nu prea avem cu ce să ne lăudăm. Chiar aşa… Tu câte milioane câştigi?
ADRIAN PANAITE,
redactor Capital
