Cunoscută sub numele medical de ”tulburare de comportament în somn REM” sau RBD, această tulburare de somn afectează aproximativ 1% din populația generală din întreaga lume și aproximativ 2% dintre adulții de peste 65 de ani, conform Sciencealert.

Ce este tulburarea de comportament din timpul somnului REM?

În fiecare noapte, trecem prin patru până la cinci cicluri de somn. Fiecare ciclu, care durează aproximativ 90 până la 110 minute, are patru etape. A patra etapă este așa numitul somnul REM. Somnul REM reprezintă doar 20% până la 25% din totalul somnului, dar proentul acestuia crește pe parcursul nopții.

În timpul somnului REM, ritmurile creierului sunt similare cu momentul în care suntem treji, mușchii își pierd tonusul, astfel încât nu ne putem mișca, iar ochii, în timp ce sunt închiși, se mișcă rapid. Adesea, această etapă este însoțită de contracții musculare și fluctuații ale ritmului respirator și tensiunii arteriale.

O persoană cu tulburare de comportament în timpul somnului REM va visa. Din motive greu de explicat, conținutul visului este, de obicei, violent: pacienții raportează că au fost urmăriți sau că s-au apărat și, în timp ce dorm, strigă, gem, țipă și chiar lovesc cu pumnii. Tulburarea comportamentului în timpul somnului REM poate apărea la orice vârstă, dar simptomele încep de obicei la persoanele cu vârste între 40 și 50 de ani.

Ce cauzează această tulburare?

Mecanismul bolii nu este bine înțeles. În unele situații de tulburare de comportament în somn REM, o cauză clară nu poate fi identificată. În alte cazuri, tulburarea poate fi cauzată de ceva specific, cum ar fi apneea obstructivă în somn, narcolepsia, tulburările psihiatrice, utilizarea antidepresivelor, tulburările autoimune și leziunile cerebrale.

În ambele situații, tulburarea de comportament în somn REM poate fi asociată cu sinucleinopatii, un grup de tulburări neurodegenerative în care agregatele proteinei α-sinucleinei se acumulează în celulele creierului.

Cea mai frecventă tulburare neurodegenerativă este boala Parkinson, dar și demența cu corpi Lewy, atrofia sistemului multiplu și insuficiența autonomă pură. Tulburarea comportamentului în somn REM poate preceda aceste boli sau poate apărea în orice moment în timpul procesului bolii.

Legătura dintre tulburarea de somn și demență

Tulburarea comportamentului în somn REM poate fi primul simptom al bolii Parkinson sau al demenței cu corpi Lewy. Se observă la 25% până la 58% dintre pacienții diagnosticați cu Parkinson, la 70% până la 80% dintre pacienții cu demență cu corpi Lewy și la 90% până la 100% dintre cei cu atrofie multiplă a sistemului.

Într-un studiu pe termen lung pe 1.280 de pacienți cu tulburare de comportament în timpul somnului REM care nu aveau „parkinsonism” – termen umbrelă care se referă la afecțiuni ale creierului, inclusiv Parkinson, și care provoacă mișcări încetinite, rigiditate și tremor – sau demență, cercetătorii au urmărit participanții pentru a vedea câți ar dezvolta aceste tulburări.

După 12 ani, 73,5% dintre cei cu tulburare de comportament în somn REM au dezvoltat o tulburare neurodegenerativă asociată.