Contractele de întreţinere multianuală a infrastructurii rutiere s-ar putea dovedi o nouă metodă de a transfera banii contribuabililor în buzunare private.
Un miliard şi şapte sute de milioane de euro. Mai mult de 1% din produsul intern brut al Romåniei pe 2008. O sumă suficientă, în Spania, pentru a construi între 250 şi 300 de kilometri de autostradă (adică aproximativ distanţa dintre Bucureşti şi Sibiu). Sau, ca să trecem în alt registru, banii necesari pentru a acoperi creşterea salariilor profesorilor cu 50% timp de un an şi jumătate. Aceasta este suma pe care Ministerul Transporturilor o va plăti pentru deszăpezirea, plombarea, marcarea, curăţenia şi paza celor 15.900 de kilometri de drumuri naţionale pentru următorii trei ani (mai exact, pånă în toamna lui 2011). În medie, 107.000 de euro pe fiecare kilometru.
Primul mare semn de întrebare privind corectitudinea contractelor de întreţinere multianuală 2008-2011 apare atunci cånd afli că marcarea drumurilor naţionale a fost deja încredinţată, în 2006, pe o perioadă de cinci ani, firmei Plastidrum, o societate mixtă public-privată, fondată de Administraţia Naţională a Drumurilor (actualmente Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale – CNADNR), şi elveţienilor de la Plastiroute, companie în care statul a ajuns să deţină, după mai multe majorări de capital, un rol decorativ. Valoarea contractului semnat în urmă cu doi ani este de circa 87 de milioane de euro.
La prima vedere, ar părea că CNADNR a decis că nu ne strică două rånduri de marcaje. Listele de lucrări ataşate caietelor de sarcini ale licitaţiilor demonstrează, însă, că respectivele operaţiuni vor avea loc doar în 2011, după ce contractul cu Plastidrum va expira (la sfårşitul lui 2010). Luånd drept reper preţul acestuia din urmă, se poate trage concluzia că marcajele din 2011 vor costa, în medie, doar 1.000 de euro pe kilometru. Aşadar, cei 107.000 de euro de cheltuit pe kilometru cu care am pornit la drum au rămas aproape neatinşi.
Vine la rånd, totuşi, o operaţiune ceva mai costisitoare: deszăpezirea. Pentru iarna 2008-2009, Consiliul Judeţean Sibiu a alocat, în vederea deszăpezirii celor 950 de kilometri de drumuri judeţene, 1,8 milioane de lei (ceea ce ar însemna cam 500 de euro pe kilometru). În iarna trecută, Consiliul Judeţean Vaslui a destinat aceluiaşi scop cam 1.000 de euro pe kilometru. Să acceptăm, totuşi, că drumurile naţionale sunt mai pretenţioase din acest punct de vedere şi au nevoie de o intervenţie mai hotăråtă, mai rapidă şi mai eficientă, cu utilaje şi materiale moderne, care să asigure circulaţia în bune condiţii chiar şi după cel mai puternic viscol.
Astfel se explică de ce, în iarna trecută, CNADNR a alocat pentru deszăpezirile din Oltenia sau Transilvania cam 4.000-4.500 de euro pe kilometru, sumele fiind duble pentru Dobrogea şi Moldova. Venind mai aproape de prezent, mai putem spune că deszăpezirea celor două autostrăzi (care au o lăţime de trei ori mai mare decåt a unui drum naţional cu o bandă pe sens) va costa, în iarna care vine, 20.000 de euro pe kilometru, conform estimărilor companiei de drumuri. Un calcul simplu ne arată că, una peste alta, în cele trei ierni pentru care au contract, companiile vor putea cheltui, cu maximă generozitate, cel mult 30.000 de euro pentru fiecare kilometru de şosea pe care îl au în administrare.
Paza şi curăţenia, un mizilic
Rămån, aşadar, la dispoziţia contractorilor, după scăderea costurilor cu marcajele şi deszăpezirea, cel puţin 76.000 de euro pe kilometrul de drum naţional. Putem trece destul de uşor şi fără prea mari remuşcări peste serviciile de pază (chiar dacă echipaje auto specializate ar parcurge fiecare tronson de drum de zece ori pe zi în căutarea celor care fură sau vandalizează indicatoarele, sistemele anti-orbire sau parapeţii), salariile, combustibilul, întreţinerea şi amortizarea autovehiculelor utilizate tot nu ar costa mai mult de două-trei mii de euro pe kilometru pentru cei trei ani de contract. „Din păcate, nu avem posibilitatea să verificăm îndeplinirea sau nu a sarcinilor asumate în ceea ce priveşte paza infrastructurii rutiere, aşa că trebuie să credem companiile pe cuvånt şi să le decontăm cheltuielile aşa cum ne sunt prezentate“, ne-a explicat un oficial din Ministerul Transporturilor.
Şi serviciile de curăţenie, care cuprind, pe långă strångerea gunoaielor de pe şi de långă drum, operaţiuni precum curăţarea carosabilului de noroiul adus de vehicule de pe drumurile laterale, de urmările accidentelor sau de materialele aduse de viituri, curăţarea şanţurilor, rigolelor şi drenurilor, spălarea indicatoarelor rutiere şi a parapeţilor sau tăierea vegetaţiei din zona adiacentă părţii carosabile, sunt greu de cuantificat. Dar, luånd în calcul timpii de lucru şi preţurile comunicate de producătorii de utilaje de profil (aspiratoare stradale, autospeciale de tuns iarba etc.), preţul motorinei şi salariul mediu din domeniul salubrităţii, se poate calcula un cost aproximativ pentru personal, carburanţi, consumabile şi utilaje: maximum 3.000 de euro pe kilometru pe trei ani, în condiţiile în care fiecare tronson de drum ar fi curăţat cu mijloace profesionale cel puţin o dată pe săptămånă. Ceea ce este, în acelaşi timp, greu de crezut şi dificil de verificat.
Bani ar fi suficienţi pentru o asfaltare naţională
Întreţinerea efectivă a carosabilului şi a aşa-numitelor lucrări de artă (poduri, pasaje, tuneluri) îşi taie, aşadar, partea leului. Conform calculelor „Capital“, ar fi vorba, în medie, de circa 70.000 de euro pe fiecare kilometru de drum naţional. „La preţurile actuale, banii ăştia ar fi aproximativ suficienţi pentru turnarea unui covor asfaltic nou pe un kilometru de drum cu o bandă pe sens, adică pe cea mai mare parte din reţeaua naţională“, ne-a dezvăluit interlocutorul nostru din cadrul Ministerului Transporturilor. Altfel spus, suma este total disproporţionată faţă de operaţiunile de plombare a gropilor, umplere a crăpăturilor cu smoală, răzuire a făgaşelor apărute în asfalt din cauza traficului greu şi vopsire a parapeţilor, căci despre asta este vorba, în mare, în contracte.
Mai mult, nu trebuie să uităm că au fost asfaltaţi în ultimii trei-patru ani mai mult de 2.000 de kilometri de drum, alţi circa 1.500 de kilometri fiind deja în curs de reabilitare sau urmånd să intre curånd în acest proces. Practic, în zonele cu asfalt nou (sau în cele unde carosabilul este în stare bună, în ciuda faptului că ultima reabilitare a avut loc în urmă cu cinci-şase ani – vezi DN2), intervenţiile vor fi sporadice şi minore (dacă nu cumva vor fi efectuate în garanţie de compania care a efectuat lucrările), în timp ce în zonele aflate în lucru nu se va interveni practic deloc.
Un alt aspect controversat al contractelor de întreţinere multianuală este acela că, deşi au fost semnate începånd cu luna septembrie (o cincime din ele nefiind încheiate, de fapt, nici măcar la mijlocul lui noiembrie), prevăd pentru 2008 o cantitate de lucrări egală sau chiar mai mare decåt cea stabilită pentru 2009 ori 2010.
Autorităţile văd preţuri prea mici
Cu alte cuvinte, firmele cåştigătoare au posibilitatea să primească în două-trei luni ceea ce, în mod normal, ar obţine într-un an întreg. Indiferent dacă vor avea sau nu timpul fizic să realizeze lucrările cu pricina şi dacă vremea le-o va permite sau nu, sunt şanse mari ca banii respectivi (sau măcar o mare parte a lor) să fie, totuşi, încasaţi.
Iar ciudăţeniile nu se opresc aici. Deşi am demonstrat mai sus că sumele alocate contractelor de întreţinere sunt suspect de mari, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a anulat, la cererea firmei Pa&Co International, controlată de omul de afaceri Costel Căşuneanu, două licitaţii cåştigate de compania Spedition UMB, deţinută de Dorinel Umbrărescu, tocmai pe motiv că preţurile solicitate au fost prea mici. Una dintre licitaţii viza exact întreţinerea multianuală a cinci loturi de drumuri din Moldova, cealaltă avånd rolul de a selecta firma care se va ocupa de reabilitarea DN72, Găeşti – Ploieşti.
Potrivit unui comunicat al Pa&Co International, „am contestat rezultatul final la cinci licitaţii la care am participat pe motiv că autoritatea contractantă a declarat cåştigătoare asocierea condusă de Spedition UMB, deşi aceasta prezentase tarife la mai puţin de jumătate din preţul de referinţă stabilit de DRDP Iaşi. Valorile neobişnuit de scăzute nu au atras atenţia celor care au evaluat ofertele, neglijåndu-se prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006“. În replică, Dorinel Umbrărescu a declarat că preţurile umflate practicate de unele firme păgubesc bugetul de stat. El a anunţat că se va adresa justiţiei şi, dacă nu i se va da dreptate, va apela la DNA.
Reprezentanţii transportatorilor spun că, dincolo de controversele privind preţurile, există încă o mare problemă: o bună parte din firmele cåştigătoare au efectuat în trecut lucrări de calitate proastă. „Este pur şi simplu o sfidare. Ar fi trebuit ca în caietul de sarcini să fie trecută o condiţie privind modul în care companiile şi-au dus la bun sfårşit contractele cu CNADNR pånă în prezent“, spune Augustin Hagiu, preşedintele Federaţiei Operatorilor Romåni de Transport (FORT). „Oricum, de cele mai multe ori, ei nu sunt acolo decåt cu numele, urmånd să subcontracteze serviciile către tot felul de firme mici, care nu au tehnologia şi cunoştinţele necesare pentru a întreţine cum trebuie şoselele. N-o să avem niciodată drumuri cum trebuie“, concluzionează el.
«Serviciile sunt subcontractate către tot felul de firme mici, care nu au tehnologia şi cunoştinţele necesare pentru a întreţine cum trebuie şoselele.»
Augustin Hagiu, preşedintele Federaţiei Operatorilor Romåni de Transport (FORT)
«Banii alocaţi ar fi suficienţi pentru turnarea unui covor asfaltic nou pe aproape întreaga reţea naţională de drumuri.»
Oficial din Ministerul Transporturilor
107.000 de euro vom plăti, în următorii trei ani, pentru întreţinerea ficărui kilometru de drum naţional. Suma nu include lucrări de reabilitare sau de modernizare
1,7 miliarde de euro reprezintă cuantumul contractelor de întreţinere curentă multianuală pentru drumurile naţionale din Romånia între 2008 şi 2011
CHELTUIELILE, PE REGIUNI
• Drumurile din vestul şi nordul Munteniei vor fi întreţinute contra a 269 de milioane de euro fără TVA, cele din sud-estul Transilvaniei (Braşov, Mureş, Sibiu, Harghita, Covasna) pentru 219 milioane de euro fără TVA, iar cele din Oltenia vor costa 135 de milioane de euro fără TVA.
• Reţeaua din nordul şi nord-vestul Transilvaniei ne va costa 104 milioane de euro fără TVA, iar cea din judeţul Constanţa, 45 de milioane fără TVA.
• Licitaţiile din Moldova au fost contestate, valoarea contractelor fiind estimată de autorităţi la 365 de milioane de euro fără TVA, iar pentru Timiş, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Brăila, Tulcea, Călăraşi şi Ialomiţa nu a fost încă finalizată procedura.
• Primele contracte de acest tip au fost introduse, în 2005, de Primăria Capitalei. Întreţinerea timp de cinci ani a 100 de bulevarde din Bucureşti costă circa 120 de milioane de euro.
