Turbulențe în curțile Rusiei
Această teorie a influențat analiștii internaționali și guvernele atunci când vine vorba de înțelegerea motivațiilor și demersurilor guvernelor în această regiune a planetei. Heartland cuprinde un teritoriu care poate merge de la granițele Poloniei și României, în Europa de Est, până la limitele vestice ale Mongoliei și ale Chinei, în Asia de Est, trecând prin Belarus, Ucraina, Rusia, Kazahstan și Afganistan, printre alte state, susține Arturo Gonzales într-un articol realizat pentru elsiglodetorreon.com
Este imposibil de ignorat teoria lui Mackinder în toiul evenimentelor recente din țările din fosta sferă sovietică, iar în perspectiva summit-ului susținut pe 10 ianuarie la Geneva de guvernele Statelor Unite și Federației Ruse, cele două superputeri nucleare ale lumii, pentru a discuta despre tensiunile din Ucraina și alte probleme care ating interesele geopolitice ale ambelor state, Regatului Unit și Uniunii Europene. Istoria planetei trece prin fața ochilor noștri; stabilitatea globală depinde de ceea ce se întâmplă în Eurasia. Dar de ce este Eurasia atât de importantă? Și ce legătură are cu ceea ce se întâmplă în Belarus, Ucraina și Kazahstan?
Timp de două milenii, Heartland a fost o regiune vitală de întâlniri, fluxuri și schimburi care au definit destinul civilizațiilor. Din marile sale stepe au venit popoarele care au reconfigurat spațiile civilizatoare ale Asiei de Sud-Vest și ale Europei mediteraneene: cimerieni, sciții, sarmații, hunii, mongolii și turcii, printre alții. În acest areal a fost construită prima rută comercială majoră care se întinde pe trei continente: Drumul Mătăsii. Datorită schimbului de caravane din Asia Centrală, Europa mediteraneană și Africa de Nord au putut intra în contact cu Asia de Est, într-un fel de „globalizare” într-un ritm mai lent decât cel văzut acum. Cine controla sau accesa aceste rute putea avea la îndemână nu doar bogăția materială, ci și bunuri culturale valoroase, precum idei religioase, informații, idei filosofice, invenții, etc.
Mai târziu, Imperiul Britanic, superputerea secolului al XIX-lea, a făcut din Asia Centrală unul dintre principalele obiective ale doctrinei sale geopolitice, care a determinat-o să se confrunte cu Imperiul Rus și care a penetrat și alte puteri până în secolul al XX-lea, printre care SUA. Petrolul a oferit Occidentului un nou motiv pentru a se implica în zonă și a încerca să controleze accesul la resursele sale. Pentru URSS – ca și pentru Rusia țaristă – Heartland făcea parte din spațiul său vital, pe care trebuia să-l controleze pentru a evita riscul unor posibile invazii sau atacuri. Prăbușirea Imperiului Sovietic, în 1991, a reprezentat o mare oportunitate pentru SUA de a lua poziții în întreaga regiune. Din această perspectivă, este necesară trecerea în revistă a intervențiilor în Irak, Afganistan și Siria, a expansiunilor NATO către Europa de Est și a încercărilor de intervenție în spațiul post-sovietic.
Controlul regiunii este o chestiune de viață și de moarte
Pentru președintele rus Vladimir Putin, controlul regiunii este o chestiune de viață și de moarte. Din perspectiva Moscovei, încorporarea Poloniei, României, Cehiei, Slovaciei, Ungariei și republicilor baltice în NATO și UE reprezintă un afront care pune în pericol nu doar securitatea națională a țării, ci însăși existența acesteia. Conform acestei viziuni, Putin a încercat să mențină guverne prietene în mai multe dintre fostele republici sovietice. Una dintre ele a fost Ucraina, până în 2014, când o revoluție susținută de Occident a reușit să răstoarne guvernul pro-rus al lui Victor Ianukovici, ceea ce a dus la anexarea Crimeii de către Moscova și la insurgența pro-rusă din estul Ucrainei. Kremlinul a acuzat SUA și pe aliații lor că încearcă să facă același lucru în Belarus, unde Aleksandr Lukașenko menține o dictatură subsidiară Rusiei, care a susținut acțiunile represive și de „contrainsurgență” ale regimului de la Minsk. În plus, Putin bănuiește că NATO vrea să folosească Ucraina pentru a instala baze sau rachete care să compenseze actuala superioritate nucleară strategică pe care o are Rusia cu armele sale hipersonice capabile să ajungă pe teritoriul SUA în mai puțin de 20 de minute, fără a fi detectate de radare. Reacția Kremlinului la aceste suspiciuni a fost de a desfășura un număr extraordinar de trupe bine înarmate de-a lungul graniței cu Ucraina, făcând Kievul, Bruxelles-ul și Washingtonul să se teamă de o posibilă invazie. Acesta este motivul central al summit-ului care începe astăzi în Elveția.
Dar la începutul anului 2022 o nouă piesă a fost adăugată puzzle-ului din Heartland: Kazahstanul. Este cea mai mare țară ex-sovietică, după Rusia, care, împreună cu Belarus, are cele mai strânse relații cu Moscova, după căderea URSS. Putere energetică și gazdă a rampei de lansare a rachetelor spațiale rusești, Kazahstanul face parte din toate structurile supranaționale create de Rusia post-sovietică: Comunitatea Statelor Independente (CSI), Uniunea Economică Eurasiatică (EEU) și Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC). Pentru China, Kazahstanul este, de asemenea, relevant, întrucât se află în cadrul marelui său proiect geoeconomic, Noul Drum al Mătăsii, cu care intenționează să se consolideze ca putere globală. Pentru analiștii guvernului rus este greu să nu vadă în spontaneitatea protestelor declanșate la Almatî, fosta capitală kazahă, mâna agenților străini care ar încerca să distragă atenția Kremlinului de la obiectivele sale din Ucraina și, întâmplător, să-i slăbească poziția la negocieri.
Deși este adevărat că motivațiile economice și politice interne ale protestelor din Kazahstan nu pot fi ignorate, trebuie luat în considerare și faptul că demonstrațiile sunt neobișnuite într-o țară care, până în 2019, a fost condusă cu mână de fier timp, de trei decenii, de către același om, Nursultan Nazarbaiev, mereu sub privirea Kremlinului. Actualul președinte kazah, Kassim-Jomart Tokaev, pare să nu fie dispus să renunțe la putere și, pentru aceasta, a apelat la instituirea unei stări de urgență și a cerut intervenția Rusiei, care este deja în derulare. Va putea Moscova să se ocupe de două fronturi fierbinți în același timp, pe fondul tensiunii crescânde cu Occidentul? Își va crește Kazahstanul dependența de Rusia, așa cum a făcut Belarus după protestele din 2020-2021? Ce rol va avea de jucat China? Acestea sunt întrebări-cheie. Deocamdată, este clar că Putin nu va permite situației să scape de sub control în curțile Rusiei și să se răsfrângă asupra arealului Heartland.
