Aşa cum acest tablou reflectă prăpastia adâncă dintre interesele jucătorilor de pe teren, tot aşa ne arată şi factorii care îi aduc în pragul confruntării sau care îi apropie, este scris pe milliyet.com.tr
Analiza celor doi actori principali ai scenei
Să începem analiza cu doi actori principali ai scenei, Turcia şi Grecia:
– Răspunsul Turciei la întrebarea pe cine sau pe ce se bazează atunci când adoptă atitudinea bine-cunoscută în această criză este clar: Într-un singur cuvânt, /se bazează/ pe ea… Adică pe propria forţă…
Capacitatea militară joacă rolul principal în această situaţie. Superioritatea Turciei faţă de Grecia în acest domeniu este incontestabilă. Atât ca resursă umană, cât mai ales din punctul de vedere al capacităţii de apărare dezvoltată în ultima perioadă…
Cu această demonstraţie de forţă, Turcia intenţionează să-şi caute dreptatea: Forţa din acest domeniu o foloseşte drept instrument de descurajare. Cu alte cuvinte, Ankara îşi continuă lupta în cauza în care crede că are dreptate şi acţionează cu încrederea în sine pe care i-a dat-o „forţa dură”. Şi cu această atitudine menţine deschise canalele diplomatice şi pe cele de dialog.
– Răspunsul scurt la întrebarea pe cine sau pe ce se bazează Grecia este: „Mai mult pe forţele externe”.
Aşa cum s-a întâmplat şi în anii trecuţi, şi acum Atena se bazează pe ţările străine care îi pot oferi sprijin. În criza de acum, folosind „forţa soft”, speră în sprijinul instituţiilor şi ţărilor apropiate de ea, de la Uniunea Europeană şi până la Egipt.
În fruntea instumentelor pe care le deţine Grecia şi le foloseşte drept „forţe soft” se află diplomaţia publică, disaspora şi activităţile de lobby, şi mai beneficiază de efectele vechii culturi greceşti şi de imaginea populară.
Nu ar trebui să ne mire că Uniunea Europeană s-a pronunţat de partea Atenei în această criză. Uniunea simte nevoia să fie „solidară” cu Grecia şi Ciprul de Sud, state membre ale UE. Valorificând acest avantaj, puterea de la Atena şi cea a Ciprului de Sud se bazează pe sprijinul Uniunii Europene. Vinerea trecută, În cadrul Consiliului de Miniştri ai UE, acest sprijin era pe punctul de a se transforma într-un embargou ce urma a fi impus Turciei.
Grecia si Ciprul de Sud atrag de partea lor cu strategii şi instrumente asemănătoare ţări din regiune precum Egiptul şi Emiratele Arabe Unite şi se bazează pe sprijinul lor efectiv.
***
Situată în celălalt colţ al scenei, Franţa joacă încă rolul de prim susţinător al Greciei şi Ciprului de Sud.
– Pe ce se bazează Franţa în această criză? Preşedintele Macron urmăreşte să fie în poziţia de a avea un rol şi un cuvânt de spus într-o regiune întinsă din Siria până în Libia şi până în Africa de Nord. Iar reacţiile faţă de mutările Turciei din regiune şi le manifestă acum prin sprijinul acordat Greciei şi Ciprului de Sud. Iar atunci când reacţionează se bazează pe imaginea de „stat mare” şi vechi, pe forţa politică şi militară.
– În ceea ce priveşte Germania, asumarea de către cancelarul Merkel a rolului de mediator în această criză, îi conferă o poziţie diferită. Şi când Germania încearcă să promoveze o politică echilibrată, se bazează pe poziţia ei dominantă în Europa şi pe forţa ei politică şi economică.
***
Alte forţe regionale sau forţe globale care încă (sau deocamdată) nu prea se văd pe scenă, se mulţumesc să urmărească cu atenţie ceea ce se întâmplă.
– Rusia este una dintre ele. Putin nu se amestecă în această criză: În orice caz, urmăreşte cu plăcere cum aliaţii NATO se atacă unii pe alţii şi cum flancul de sud-est al NATO a ajuns în punctul de a se destrăma…
– SUA nu poate fi prezentă în această criză. Trump este ocupat cu propriile-i probleme. Această atitudine pasivă din cauza alegerilor pare a mai continua o perioadă. Dar în acest timp, ţări care susţin Grecia, precum Egiptul şi Emiratele Arabe Unite, se bazează, în general, pe sprijinul venit din partea Statelor Unite.
***
Există un astfel de tablou complex.
Să vedem cum vor influenţa oare factorii pe care se bazează diversele ţări implicate în această criză evenimentele ce vor avea loc de acum încolo?
