La Vanguardia scrie despre o lege scandaloasă prin care Turcia înarmează civili şi le conferă atribuţii poliţieneşti. Noua lege a creat controverse inclusiv în interiorul țării.
Parlamentul turc a consolidat puterile oamenilor paşnici din cartiere, transformându-i într-o forță parapoliţistă armată. Opoziția a protestat vehement în faţa a ceea ce consideră a fi o miliție politică în slujba Partidului Justiție și Dezvoltare (AKP) al lui Recep Tayyip Erdogan.
Noua lege a fost adoptată după discuții aprinse în cameră.
De acum înainte, paznicul de noapte al cartierului nu va mai purta doar un baston și un fluier. Întrucât noua lege îl autorizează să poarte pistol, după doar trei luni de instruire, pentru a opri vehicule, pentru a identifica persoane și chiar pentru a le înregistra fizic. Opoziția consideră că toate acestea, fără o hotărâre judecătorească, sunt neconstituționale, scrie La Vanguardia.
CHP, centrist secular, a acuzat AKP că ar vrea să se doteze cu o „miliție” loială. „Turcia are o tradiție paşnică, dar această lege încearcă să ofere puteri unei forţe militare armate a lui Erdogan”, a declarat pentru Efe Yildirim Kaya, vicepreședinte al CHP. Mulți se tem, de asemenea, că, datorită profilului lor conservator, vor deveni o poliție morală, dornică să controleze viața privată a tinerilor, femeilor și a homosexualilor.
AKP respinge aceste acuzații și susţine că paznicii nocturni au redus cu mai mult de 40% numărul de atentate asupra caselor oamenilor. Legea a fost adoptată cu voturile AKP și ale partenerului său de extremă dreaptă, MHP. Faptul că acești paznici pot reține persoane și chiar să deţină indivizi care sunt sub mandat de arestare îi îngrozeşte în special pe reprezentanții HDP, care împărtășesc inspirația și obiectivele Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), un grup armat.
În urmă cu mai puțin de patru luni, șeful MHP, Devlet Bahçeli, a spus că zvonurile despre o nouă lovitură de stat în Turcia au fost „o trădare a țării”, potrivit ziarului „Hürriyet”. El a mai avertizat că „dacă cineva plănuiește o lovitură de stat, va întâmpina rezistența a optzeci și două de milioane de turci”.
Revigorarea și întărirea acestui corp de securitate, în prezent cu 28.000 de membri, nu este departe de infiltrarea notabilă în poliție obținută la vremea sa de frăţia lui Fethullah Gülen, un profug al justiției turce, pe care îl consideră autorul moral al tentativei de lovitură de stat din 2016. Mii de polițiști, precum și mii de militari, judecători și procurori, au fost concediaţi, arestaţi şi condamnaţi în ultimii patru ani.
Ca urmare a acestui atac, un angajat turc al consulatului american a fost condamnat definitiv la opt ani și nouă luni de închisoare, în Istanbul. Metin Topuz a fost condamnat pentru „colaborare cu o organizație teroristă”, ca aluzie la frăţia Gülen. Procurorul l-a acuzat inițial pe Topuz de spionaj și lovitură de stat, ceea ce i-ar fi putut aduce o sentință mult mai mare, dar acuzațiile au fost reduse anul acesta, sub ochiul atent al Statelor Unite, care au protestat deja din cauza sentinţei şi au încredere în recurs. Deși cu greu această sentinţă ar fi surprins: Erdogan și Trump au vorbit la telefon săptămâna aceasta, în teorie despre Siria și Libia, unde Turcia ar dori mai multă implicare americană.
Condamnatul a considerat că contactul său telefonic cu 309 agenți de securitate turci – poliție, jandarmi și agenți vamali – legaţi de rețeaua Gülen, făcea parte din meseria sa de traducător și angajat la departamentul antidrog american. Topuz a mai spus că a urmat doar ordinele superiorilor săi. Ambasador al Statelor Unite în Turcia la acea vreme – care a servit anterior în Georgia -, el a fost repudiat de Ankara un an mai târziu, iar Washingtonul l-a numit la conducerea ambasadei din Afganistan.
Guvernul turc menține o relație specială cu Venezuela și Iranul, mai puțin ideologică decât practică, datorită interesului comun pentru comerțul liber de petrol și aur. Când Washingtonul l-a promovat pe Juan Guaidó ca „președinte interimar” la Caracas, Erdogan s-a adresat președintelui Nicolás Maduro: „Îndură, prietene”. Eficiența milițiilor bolivariene de a descuraja orice schimbare din afara ordinii constituționale – sau de a descuraja orice schimbare, pur și simplu – nu a trecut neobservată la Ankara. Deși comparația cu Comitetele pentru Apărarea Revoluției Cubaneze ar fi exagerată, din cauza absenței îndoctrinării politice, turcii consultați au subliniat că acești paznici de noapte sunt în proporţie de „99,99%” oameni apropiați de AKP.