Politica, media și politicienii din Occident nu cunosc limite când vine vorba de a distorsiona lupta globală pentru putere cu Rusia și cu China. Dar orice ar face, nu mai pot manipula ca mai demult opinia publică internațională.
Sancțiunile împotriva Rusiei, ca un bumerang
În analizele occidentale se face mereu propagandă că Rusia și China au pierdut din putere și din prestigiu iar NATO și-a consolidat poziția la nivel global prin ofensiva întreprinsă în Europa și India-Pacific.
Potrivit acestor analize, există o schimbare fundamentală în corelarea forțelor internaționale care s-au unit împotriva Chinei și a Rusiei. Scriitorii din vest, care susțin că Rusia și-a pecetluit cea mai mare înfrângere geopolitică a ultimilor ani prin războiul din Ucraina, aseamănă războiul pornit de liderul rus Vladimir Putin cu campaniile eșuate spre Moscova inițiate de Napoleon (1812) și Hitler (1941), scrie Bercan Tutar în publicația Sabah.
Numai că realitatea dezminte acest tablou. În primul rând, frontul istoric și global format împotriva lui Napoleon sau a lui Hitler nu mai există astăzi împotriva Rusiei. În al doilea rând, sancțiunile economice și politice ale Occidentului lovesc astăzi ca un bumerang Europa. Nimeni în afară de Occident nu susține războiul economic împotriva Rusiei.
Analiștii vestici dau drept exemplu demersurile Suediei și ale Finlandei de a adera la NATO, creșterea de către Germania a bugetului alocat armatei, decizia Japoniei de a abandona principiul pacifismului și de a-și modifica sistemul de apărare dar și noile proiecte indo-pacifice ale SUA, susținând că „Aceste mișcări vor limita capacitatea de acțiune a Rusiei și a Chinei”.
Numai că aceste schimbări aduc valul unor riscuri și mai mari pentru lumea atlantică. Există riscul unei împărțiri a lumii în două mari blocuri, cum era înaintea Primului Război Mondial. Pe de o parte, frontul Eurasiei și al Pacificului, condus de Rusia și de China, și pe de altă parte blocul Atlantic.
Odată cu izbucnirea crizei din Ucraina, apropierea dintre Rusia și China a cunoscut un nou avânt. Să nu uităm că prima alianță dintre Rusia și China a avut loc în 1950. După ce Mao Zedung a ajuns la putere în urma revoluției din octombrie 1949, pe 14 februarie 1950 URSS și Republica Populară Chineză au semnat acordul de alianță.
Relațiile dintre Rusia și China, tot mai puternice
Acești doi aliați au făcut ca SUA și Europa să simtă gustul unor înfrângeri amare în Coreea și Vietnam. În războiul coreean din 1950-1953, SUA nu au reușit să înlăture regimul comunist. După divizarea Peninsulei Coreea în două republici, a izbucnit războiul din Vietnam (1955-1975), încheiat cu o superioritate absolută a Rusiei și a Chinei.
Alianța dintre Rusia și China a durat până la conflictul frontalier de pe râul Ussuri, din 1969. A urmat apoi deschiderea lui Richard Nixon față de China. SUA, care au atras de partea lor China, au încheiat Războiul Rece cu o victorie împotriva URSS.
În conflictul din Ucraina, SUA încearcă din nou să atragă de partea lor China. Dar deja este greu să afecteze alianța Rusiei cu China. Din acest motiv, posibilitatea că Atlanticul să câștige noul Război Rece este destul de mică.
Atlanticul are o singură soluție. Să atragă de partea sa Turcia în războiul cu Rusia și China. Această situație este valabilă și pentru blocul Eurasia – Pacific. Și ei își dau seama că nu vor obține o victorie împotriva Atlanticului fără ajutorul Turciei. Din acest motiv, în noile proiecte globale ale Rusiei și Chinei, Turcia joacă mereu rolul unui actor cheie.
Evoluția întregii lumi este legată de evoluția Turciei. Pentru ambele blocuri, Turcia reprezintă rețeta victoriei globale. Așa încât anul acesta și în anii care vor urma, privirile întregii lumi se vor îndrepta spre Turcia și spre pașii pe care îi va face Turcia.
