Asta îşi doreşte poporul? Oare economia va putea suporta o asemenea situaţie?
Să spunem de la început: Nu dorim război.
Încă nu s-a ridicat vălul de ceaţă cu privire la doborârea avionului nostru. Nu ştim clar cum s-a produs atacul de ieri. A răspunde este "dreptul nostru conform reguluilor reciprocităţii", acest lucru este corect. Suntem obligaţi să ştim cu certitudine ce s-a întâmplat pentru paşii ce vor urma.
Problema constă în faptul că relaţiile dintre Turcia şi Siria sunt deschise oricărei provocări.
Amintiţi-vă cum au început războaiele lumii… Cum a participat la război Imperiul Otoman alături de Germania… De multe ori pentru marile catastrofe sunt suficiente mici scântei.
Războiul dintre SUA şi Rusia

În acest moment, pe de-o parte se află SUA-NATO-Arabia Saudită-Qatarul, iar de cealaltă parte Rusia-China-administraţia de la Bagdad, iar tensiunea dintre cele două blocuri creşte. Războiul puterilor din Orientul Mijlociu este o dispută de împărţire a sferei de influenţă, caracteristică secolului 21. Se caută un scut sunit împotriva ascensiunii blocului şiit. Turcia se poziţionează ca aliată regională a SUA şi lider sunit. Aşa este, nu? Şi este atât de priculos. Deci, la ceea ce asistăm pe aceste teritorii, nu reprezintă treburile interne ale unei ţări, şi nici numai o tensiune între două ţări. Nu am crezut că Assad va fi atât de nebun încât să ne doboare avionul. Şi poate că este atât de disperat încât a putut să recurgă la atacul de ieri, nu ştiu. Unii doresc să ne atragă în război.
Să fim atenţi la capcane. Dacă vom interveni în Siria, acest lucru ar însemna în acelaşi timp şi un război regional. Şi nu se va opri aici. Ar izbucni un nou război mondial.
Să nu uităm că acest spaţiu geografic a fost de-a lungul istoriei cea mai importantă regiune a lumii, toate marile războaie sângeroase, inclusiv războaiele mondiale, au pornit de la disputele de împărţire a sferei de influenţă în această regiune. Iranul ştie că dacă Siria va capitula, urmează el. Nu va sta cu mâinile în sân. Rusia nu va dori să piardă în favoarea SUA reţeua de relaţii strategice din acest spaţiu geografic şi beneficiile de aici.
De asemenea, Turcia este o ţară NATO. Nu vom putea acţiona de unii singuri. Nu se poate.
Europa se luptă cu criza economică. SUA sunt cuprinse de entuziasmul alegerilor prezidenţiale. Au împins Turcia în prim-plan şi apoi ei s-au retras. Le-ar conveni foarte mult să răstoarne puterea de la Damasc prin intermediul Turciei…
Promovează diplomaţia planului secund. Un astfel de scenariu ar face să bată un vânt de sărbătoare în Arabia Saudită şi Qatar.
Dar nu putem să ne lăsăm păcăliţi. Orice ne-ar face Siria, o să răspundem înzecit. Dar mai întâi să fim siguri că ei sunt autorii. Numai atunci când va exista o bază legitimă şi se va atinge un punct critic, atunci ar putea avea loc o intervenţie internaţională. Turcia nu este la cheremul nimănui. Şi nici nu poate fi. Dacă aceste teritorii, în secolul 21, ar fi martorele unui război la care ar participa şi Turcia, acest fapt ar însemna o pagină neagră în istoria noastră, care nu ni s-ar potrivi deloc. Să nu faceţi aşa ceva.
HURRIYET DAILY NEWS: Vânt de război
Parlamentul Turciei, reunit azi în sesiune extraordinară, a autorizat guvernul să desfăşoare trupe în alte ţări dacă şi când consideră necesar un astfel de act, pentru securitatea sa naţională.
Premierul Tayyip Erdogan a decis să treacă prin parlament o astfel de moţiune pentru a fi aprobată, după ce un bombardament cu mortiere declanşat dinspre partea siriană a lovit o casă în oraşul Akcakale, la graniţa turcă, omorând cinci persoane şi rănind alte opt, ieri, 3 octombrie. Un incident similar a avut loc săptămâna trecută, soldat cu moartea unei persoane, iar Turcia a protestat energic.
La câteva ore după cel de-al doilea incident, artileria Turciei a bombardat ţinte pe care armata turcă le consideră responsabile de omoruri, după cum a anunţat biroul premierului. De şase luni, Forţele Armate Turce sunt în alertă maximă de-a lungul graniţei de 910 kilometri cu Siria, unde ciocnirile dintre armata regimului lui Bashar al-Assad şi rebeli au escaladat în război civil.
După cel mai recent incident, Turcia a solicitat ONU măsuri mai drastice împotriva regimului sirian, dar asta nu prea e probabil întrucât Rusia, ca membră permanentă a Consiliului de Securitate, ar putea face uz de veto pentru a patra oară, pentru a continua sprijinul său pentru al-Assad.
Regimul al-Assad acuză Turcia – ca şi Franţa, Qatar şi Arabia Saudită – că acordă sprijin rebelilor. Cartierul general al Consiliului Naţional Sirian al rebelilor e în Turcia, iar cartierul general al Armatei Siriene Libere, cel mai mare grup de rebeli luptători, se relatează că s-a mutat recent din Siria în Turcia. Sunt deja circa 100.000 de sirieni care s-au adăpostit în Turcia şi,de la izbucnirea războiului civil care durează de peste şase luni, guvernul crede că atacurile organizaţiei ilegale a Partidului Muncitorilor din Kurdistan – PKK, susţinute de informaţii ale serviciilor secrete siriene, au escaladat şi acestea.
Totuşi, o altă moţiune a guvernului aşteaptă pe agenda de săptămâna viitoare a Parlamentului, cea privind prelungirea autorizării armatei de a desfăşura operaţiuni împotriva bazelor PKK din nordul Irakului, ca ripostă la atacurile transfrontaliere ale PKK în Turcia, pe fondul protestelor din partea guvernului Nouri al-Maliki de la Bagdad.
Moţiunea privind Siria a fost aprobată azi cu voturile Partidului Justiţiei şi Dezvoltării şi a Partidului Mişcării Naţionaliste. Principala formaţiune politică de opoziţie, Partidul Popular Republican, care a denunţat demersul guvernului ca fiind "moţiunea războiului", şi partidul concentral pe problema kurdă, Partidul Păcii şi Democraţiei, au obiectat faţă de moţiune, însă nu au putut să ducă la respingerea acesteia.
Interesant e că Partidul Popular Republican e posibil să susţină moţiunea de săptămâna viitoare privind Irakul, pe temei că e propusă în contextul luptei anti-tero. Cel mai probabil, actul normativ va fi aprobat, iar guvernul îşi va asigura permisiunea de a desfăşura operaţiuni şi în Irak şi în Siria. Asta înseamnă că Turcia declară că există potenţiale situaţii militare de-a lungul graniţelor sale cu vecinii de la sud. E chiar o schimbare în atitudinea Turciei privind ambele ţări, dacă se ia în considerare că nu mai demult decât acum doi ani, guvernul Erdogan avea şedinţe comune ale Cabinetului cu liderii ambelor ţări, în contextul cadrului politicii "zero probleme cu vecinii" promovate de ministrul de externe Ahmet Davutoglu.
Luând în considerare escaladarea polemicii verbale între Israel şi Iran, sprijinul Iranului faţă de Siria, nemulţumirea Iranului şi Rusiei faţă de noile radare NATO din Turcia şi faptul că regimul sirian a devenit mai agresiv pe zi ce trece, se poate spune lejer că demersul Turciei nu e în direcţia temperării situaţiei.
Vântul războiului a început să bată mai tare în regiune şi nimeni nu ştie exact ce se va întâmpla după alegerile prezidenţiale din SUA, ce vor avea loc peste o lună.