In raportul SRTV al anului 1997 indicatorul „profit” lipsea. Atunci, societatea inregistra pierderi de 103,8 miliarde lei. In presa vremii, televiziunea publica a fost comparata cu „gaurile negre” din industria romaneasca. Din anul urmator, insa, institutia a inceput sa recupereze pierderile, asa incat anul trecut n-a mai avut ce pierderi sa recupereze. (Fireste, nu vom face acum imprudenta de a compara SRTV, pe baza raportului din 2000, cu un Mercedes al Romaniei.)
Anul trecut, veniturile totale s-au ridicat la 1.664,4 miliarde lei, cu 77% mai mari decat in anul 1999. Aproape 70% din veniturile totale provin din incasarile abonamentelor TV, iar 1%, potrivit documentului, reprezinta subventiile. (Nu au fost incluse in raport si subventiile acordate pentru reteaua de difuzare a semnalului.) Se poate spune ca atunci cand ai venituri sigure din abonamente si subventii, poti sa traiesti linistit in papucii unei televiziuni publice, starnind enervarea posturilor private, nevoite sa se finanteze numai din vanzarile de spatii publicitare. Cert este faptul ca actuala conducere a SRTV s-a chivernisit mai bine in anul 2000. Sabina Petre, directorul economic al televiziunii, ne-a declarat ca cea mai mare grija a anului trecut a fost modul cum sunt cheltuiti banii, fara a afecta activitatea institutiei: „Am tinut foarte strans cheltuielile, fara sa sugrumam pe cineva”. Desi numarul platitorilor de abonament TV a scazut in anul 2000 fata de 1999, veniturile nu au fost afectate, datorita cresterii valorii abonamentului (incepand de la 1 aprilie 2000).
Dar cel mai mare castig al SRTV pare sa fie reintrarea pe piata publicitatii in calitate de jucator redutabil. Iar aceasta calitate nu numai ca enerveaza, ci chiar infurie posturile private, care constata ca televiziunea publica, desi se bucura de venituri sigure, joaca tare pe o piata publicitara saraca si plina de convulsii. Raportul arata ca veniturile din publicitate ale televiziunii publice au crescut in 2000, fata de anul 1999, cu 73%, ajungand la 224,39 miliarde lei, „desi televiziunea publica, se subliniaza in document, nu se adreseaza unui segment de public comercial”. Fraza citata vrea sa atraga atentia ca, in ciuda politicii comerciale agresive pe piata publicitara, televiziunea nu a promovat emisiuni sau programe cu cararacter comercial.
Asocierea televiziunii publice cu regia de publicitate ARBOmedia este, in esenta, explicatia acestui fapt. Cresterea investitiilor publicitare s-a realizat, afirma Serban Ciusca, directorul general ARBOmedia, prin optimizarea politicii comerciale si tarifare si prin aplicarea unor tehnici de marketing folosite si de alte filiale ARBOmedia din Europa.”
Televiziunea Romanaare 2.556 angajati
Tarifele de vanzare au fost ajustate in functie de audienta, disconturile au fost aliniate la nivelul pietei, a crescut viteza de reactie privind solicitarile clientilor si flexibilitatea negocierilor. Ca tehnici de marketing au fost introduse ofertele personalizate, cumularea programelor ce se adreseaza aceluiasi segment de telespectatori si ofertele multimedia. Astfel, in urma acestor masuri, ARBOmedia a reusit sa convinga principalii clienti, care figureaza in topul primilor 30 de investitori publicitari, sa-si mareasca ponderea bugetelor cheltuite la TVR. In anul 2000, de exemplu, Mobifon i-a acordat televiziunii publice 19,4% din bugetul sau de publicitate TV, fata de 3,8% in anul precedent, Wrigley a alocat 27,4% din buget fata de 17,9% in 1999, iar Johnson Wax a cheltuit 39,3%. In 1999 acest client nu cheltuise nimic pe postul national.
Reducerea cheltuielilor nu a afectat structura grilelor de programe si nici audienta. Pentru canalul TV Romania 1 a fost „lansata o strategie de programe cu accent pe emisiuni de interes general, stiri, educatie si cultura si productii proprii. Canalul TVR 2, asta se vede chiar fara sa citesti raportul, a reusit sa-si castige o identitate proprie in peisajul TV.
In sectiunea „Restructurare”, caci exista si aceasta sectiune in raport, descoperim ca, in urma masurilor de restructurare (aprobarea unei noi organigrame, a unui regulament privind pregatirea si utilizarea productiilor de televiziune, elaborarea statului producatorului de televiziune) numarul salariatilor a scazut cu 4%, de la 2.658 in 1999 la 2.556 in 2000. Scaderea este nesemnificativa, daca ne gandim cati angajati „ard gazul” zi de zi in bufetul televiziunii, dar raportul arata ca in acelasi interval de timp orele de program difuzat au crescut cu 13%. Asadar, spune raportul SRTV, reducerile de personal nu au afectat calitatea ofertei SRTV. De asemenea, fata de anul 1998, ponderea personalului de conducere a fost redus la jumatate in 2000. Autorii raportului recunosc, insa, ca reforma institutiei a fost incetinita fata de graficul preconizat. Motivul invocat: negocierile indelungate cu sindicatele.
Raportul de activitate al Televiziunii Romane pe anul 2000 ne arata o institutie care si-a lepadat imaginea de elefant ratacit intr-un magazin cu portelanuri.