„În momentul de faţă, noi considerăm că nu încălcăm nici o lege, dar în acelaşi timp nu respectăm o lege, pentru că nu există şi propunem modele din alte ţări. (…) Aici vorbim de servicii noi. În România, Uber a apărut de trei ani, în lume există de nouă ani de zile. Vorbim de servicii noi care au apărut acum 10 ani şi de legislaţie care a apărut acum zeci de ani şi care nu ţine cont de evoluţia tehnologiei”, a declarat Alexandra Corolea, purtător de cuvânt al Uber.

„Suntem pro reglementare şi pro dialog. Obiectivul nostru numărul unu în România este să fim reglementaţi. S-a vorbit foarte mult în ultima vreme despre interzicea serviciilor ca Uber. Ce propunem noi sunt opţiuni rezonabile. În loc să vorbim de interzicere, am putea să ne uităm la modelele din alte ţări, fără să spunem că unul este mai bun decât altul. Noi suntem deschişi la orice soluţie care ar permite serviciului să se dezvolte într-un cadru legal şi definit. În foarte multe ţări, serviciul e reglementat diferit de cel de taxi. Vorbim de ţări în care serviciul funcţionează ca închiriere maşină cu şofer. E ceva ce există şi la noi, însă este neclar şi aceste licenţe nu se acordă. În alte ţări, precum Estonia sau Finlanda, legea defineşte o nouă categorie de transport şi unul dintre modelele cele mai deschise este cel din Lituania”, a explicat Corolea, care a menţionat că Uber speră ca în 2018 să găsească o formulă de reglementare în România.

Uber Systems România, entitatea locală a Uber în România, a plătit taxe în România de zeci de mii de euro. Spre exemplu, 100 de şoferi parteneri au plătit taxe de 320.000 de lei, constând în TVA intracomunitar, impozit pe venit şi contribuţii salariale, în 2016, a mai spus Corolea. Uber are în fiecare ţară în care funcţionează o entitatea locală. În România este Uber Systems România. Tehnologia Uber, aplicaţia Uber, este deţinută de Uber BV, cu sediul în Olanda, aceea este baza de taxare pentru Uber. Este modelul folosit de toate companiile de tehnologie care oferă servicii digitale în Uniunea Europeană şi care, dacă oferă servicii digitale în alte ţări, baza de taxare va fi în continuare în Olanda. Spre deosebire de alte tehnologicii, 75% din veniturile generate de tehnologia Uber rămân în economia locală, la şoferii parteneri. Absolut toţi colaborează cu noi prin intermediul unei entităţi fiscale. Fiecare cursă vine cu factură fiscală. Entitatea locală plăteşte aici pentru activităţile pe care le desfăşoară, adică servicii de suport pentru utilizatori, pentru pasageri, tot ce înseamnă partea de business development, parteneriate, marketing, comunicare”, a explicat reprezentantul companiei.

Curtea Europeană de Justiţie va decide, pe 20 decembrie, dacă Uber este un serviciu de transport sau un serviciu de tehnologie, dar fiecare stat membru va avea libertatea să reglementeze cum doreşte serviciile de tip Uber.

Uber este prezent în patru oraşe şi are peste 450.000 de utilizatori România, a doua mare piaţă în Europa Centrală şi de Est, după Polonia. Este, totodată, a cincea piaţă în UE, unde compania este prezentă în 21 de state membre şi peste 60 de oraşe.

Potrivit unui studiu IRES, 1 din 3 tineri utilizează deja Uber şi recomandă aplicaţia rudelor şi prietenilor, Uber fiind cea mai recomandată aplicaţie, după mobile-banking şi Whatsapp.

În unele ţări, Uber funcţionează sub cadrul care defineşte serviciile de închiriere maşini cu şofer în regim privat, în timp ce alte state au definit ride sharing-ul ca pe o categorie separată de servicii de transport.

Estonia, Lituania, Finlanda au ales să reglementeze serviciile de ride sharing-ul şi să implementeze un sistem de licenţiere, atât pentru platformă, cât şi pentru şoferii-parteneri.

Legea care reglementează serviciile de ridesharing a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2017 şi prevede un proces de înregistrare rapid şi uşor pentru conducătorii auto care oferă „servicii de transport de călători contra cost”, care pot fi fie persoane juridice, fie persoane fizice. Un intermediar „organizator de transport de călători contra cost” poate face acest lucru în numele lor, la cererea lor.

La data de 27 septembrie 2016, parlamentul lituanian a votat în favoarea amendamentelor la Codul transportului rutier, care defineau şi reglementau serviciile de ridesharing.

Pentru a descrie activitatea de ridesharing, legislatorii au ales sintagma „transportul pasagerilor cu autoturisme private contra cost". Legea stabileşte că serviciul poate fi furnizat pe baza unui contract scris încheiat cu pasagerul sau atunci când transportatorul şi pasagerul sunt de acord asupra serviciului prin intermediul organizatorului transportului de călători.

Pentru a descrie entităţile care asistă/ intermediază serviciul, se foloseşte termenul „Organizator de transport de călători". Legea prevede că poate fi o persoană fizică sau juridică care organizează transportul de pasageri sau creează condiţii tehnice şi organizatorice pentru transportator şi pasager să se pună de acord asupra termenilor serviciilor de ridesharing.

Transportatorul, care deţine în mod legal un autoturism şi care îndeplineşte cerinţele generale ale autovehiculelor, este autorizat să furnizeze servicii ridesharing numai după depunerea declaraţiei privind activitatea intenţionată către instituţia municipală. Operatorii de transport pot, de asemenea, să acorde organizatorilor transportului de călători să prezinte declaraţiile în numele acestora. Autorizaţia este considerată eliberată în ziua următoare datei depunerii cererii.

Municipalităţile sunt responsabile pentru emiterea şi administrarea autorizaţiilor. Legea prevede lista condiţiilor în care acestea pot fi suspendate sau anulate. Autorizaţia poate fi suspendată atunci când transportatorul încalcă cerinţele stabilite în Normele aprobate de Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor sau când vehiculul utilizat nu mai îndeplineşte cerinţele stabilite. Termenul de remediere a defectelor nu trebuie să fie mai scurt de 30 de zile. Autorizaţia poate fi anulată în cazul în care transportatorul transferă maşina declarată către o altă persoană, când se dovedeşte că transportatorul a furnizat date false pentru a primi autorizaţia sau când defectele care au determinat suspendarea nu sunt eliminate in perioada stabilită.

Transportatorul care furnizează servicii de ridesharing sau Organizatorul transportului de călători (exemplu Uber) sunt obligaţi să transmită autorităţilor de reglementare contractele sau datele privind acordurile (în cazul în care vorbim de servicii intermediate prin aplicaţii).

Transportatorul este obligat să transmită Inspecţiei Fiscale de Stat informaţii cu privire la veniturile obţinute din activitatea de ridesharing poate împuternici Organizatorului transportului de călători să furnizeze aceste date în numele său.