Uber și Airbnb împart România în două

„Sharing economy“, respectiv inițiativele prin care oamenii simpli pot face bani în plus punându-și la dispoziție casa, mașina sau pur și simplu timpul liber fac furori în Vest. Ele au ajuns și în România și, ca peste tot, nu sunt scutite de controverse.

În ultimele două săptămâni, aplicația de transport Uber, prin care orice șofer poate deveni taximetrist, a fost lansată la Brașov și Timișoara. Sunt cel de-al treilea, respectiv cel de-al patrulea oraș din România care beneficiază de acest serviciu, după București (din februarie 2015) și Cluj Napoca (din august 2016). „Vom veni întotdeauna acolo unde oamenii vor sa folosească Uber. Acum suntem aici și suntem pregătiți să oferim încă o opțiune de mobilitate sigură și de încredere pentru utilizatori și o oportunitate economică flexibilă pentru șoferii care ne devin parteneri“, a spus Nicoleta Schroeder, General Manager Uber România.

Pe plan mondial, Uber activează în circa 540 de orașe și oferă servicii de transport cu autoturismul ca alternativă la taximetria clasică. Ceea ce, desigur, a stârnit furia șoferilor din domeniu. Proteste violente, incluzând blocarea unor drumuri importante, incendieri sau agresarea unor șoferi Uber, au avut loc în metropole din Europa (precum Paris, Lisabona sau Milano) sau America. În unele zone serviciul a fost interzis prin lege, ceea ce a făcut ca firma să se retragă total de pe unele piețe, cum ar fi cea maghiară. Și în România unii parteneri ai Uber au pățit-o: în Cluj, de pildă, patru din ei s-au trezit în august cu amenzi de 25.000 de lei pentru efectuarea de transport în regim de taxi fără autorizație, iar de curând Tribunalul Comercial Cluj a luat o decizie prin care a suspendat activitatea Uber până la soluționarea unui proces intentat de Asociația de Monitorizare Taxi Transilvania pentru concurență neloială. Hotărârea a fost atacată la Curtea de Apel Cluj Napoca.

„Noi obținem licențele după ce ne luptăm din greu cu birocrația, suntem obligați să îndeplinim tot soiul de condiții de siguranță, de exemplu facem ITP-ul o dată la șase luni, și plătim o grămadă de taxe. Cei de la Uber intră pe piață fără nimic din toate astea“, explică furios Bogdan C., taximetrist bucureștean. La rândul lor, reprezentanții Confederației Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România spun că „activităţile gen UBER sunt servicii periculoase pentru populație, pe care parlamentarii le-au permis, în detrimentul siguranței cetățenilor“.

A fi sau a nu fi taxi

Reprezentanții companiei răspund la noianul de acuzații arătând că toți șoferii parteneri colaboreaza cu Uber prin intermediul unor entități fiscale (firme sau PFA) și sunt verificați, astfel încât serviciul oferit să fie unul cât mai sigur. „Uber nu este un serviciu de taxi. Uber este o aplicație de mobil care pune în legătură pasageri cu șoferi parteneri, persoane care își împart mașina personală ocazional pentru a-și acoperi costurile mașinii sau pentru a face un venit în plus. Uber reprezintă încă o opțiune la modalitățile de transport urbane existente. Există însă actori privați care ar dori ca lucrurile să rămană neschimbate“, au mai adăugat ei.

Utilizatorii serviciului nu par să fie prea atenți la disputele legale. Pentru ei, posibilitatea de a comanda o mașină prin aplicația de pe mobil, dar și faptul că plata se face automat de pe card reprezintă, se pare, un mare avantaj. „E adevărat că, în București cel puțin, multe companii de taxi au introdus la rândul lor aplicații pentru smartphone. Însă ma­șinile și șoferii sunt aceiași, respectiv ai mari șanse să dai de o rablă plină de manele și înjurături. În plus, m-am cam săturat să fiu refuzat pe motiv că e cursa prea scurtă sau să mi se ceară o sumă astronomică dacă vreau să plec sâmbătă noaptea din Centrul Vechi“, explică Daniel, un student din Capitală, motivul pentru care folosește Uber cel puțin o dată pe săptămână de mai bine de un an.

Hotelul de acasă

Un alt exponent de seamă al economiei sociale care a pătruns destul de serios în România este airbnb.com. Pentru cei care nu știu, Airbnb este o modalitate prin care oamenii din lumea întreagă își pot pune închiria parțial sau total proprietățile pentru anumite perioade de timp. Compania a fost înființată în august 2008 în San Francisco și a ajuns să fie liderul mondial pentru acest tip de servicii.

Pe site-ul airbnb.com sunt înregistrate aproape 10.000 de proprietăți din România. Prețurile încep de la 42 de lei pe noapte pentru un pat într-o cameră comună și ajung la peste 5.000 de lei pe noapte pentru o vilă de lux cu șapte dormitoare și piscină în centrul Bucureștiului. Din punct de vedere al numărului de oferte, Capitala pare a fi pe primul loc, cu peste 1.600 de înregistrări, urmată de locuri ca Sinaia și Bușteni (660), Brașov (630), Bran (620), Cluj Napoca (480), Constanța (350), Sibiu (287), Năvodari (284), Timișoara (187), Mangalia (146), Oradea (82), Ploiești (76) și Iași (74 de proprietăți).

Oferta locală este destul de generoasă și, din punct de vedere statistic, nu stăm chiar așa de rău. La nivel mondial sunt înscrise pe site peste 2,3 milioane de camere, apartamente, case și castele. Un calcul simplu ne arată că una din două sute cincizeci de „gazde“ este din România (respectiv circa 0,4% din total). Poate părea puțin, dar dacă ne gândim că românii reprezintă numai 0,25% din populația lumii, lucrurile arată ceva mai bine.

Acuzații de evaziune

Nici Airbnb nu a scăpat de critici și reproșuri. Evident că cele mai multe au venit din partea industriei hoteliere. „Eu am tras din greu să respect toate cerințele legale și să trec de inspecția de la Ministerul Turismului atunci când am primit licența. În plus, pot fi oricând controlat de Minister, de ANAF, de Poliția Sanitar-Veterinară, de Primărie și așa mai departe. Orice turist nemulțumit îmi poate face reclamație și știm cu toții că, dacă vine o inspecție, oricât de mult te-ai strădui, e greu să scapi fără o amendă“, spune proprietarul unei pensiuni din județul Mureș.

La rândul său, managerul unui hotel din centrul Bucureștiului s-a plâns că cei care îi făceau concurență neloială și ofereau de mulți ani cazare în regim hotelier în București („proprietari care au unul-două-trei apartamente în Capitală pe care le închiriază cu ziua, ba chiar și cu ora“) s-au mutat pe Airbnb. El a mai spus și că prețurile de pe site sunt mai mici decât minimul pe care și-l permite el deoarece atât investiția inițială, cât și cheltuielile de operare sunt semnificativ mai mari în cazul unei unități de cazare clasice: „Eu am câteva milioane de euro de amortizat și plătesc taxe și contribuții, pe salarii, pe profit, de oraș… Cei mai mulți dintre cei de pe Airbnb nici măcar nu-și calculează amortizarea investiției, că poate oferă cazare în apartamentul sau casa moștenite de la bunica. Cât despre taxe, știm cu toții că nu plătesc nimic.“

Viitorul sună altfel

Adevărul privind Airbnb și taxele e ceva mai nuanțat. Potrivit site-ului, gazdele din UE trebuie să încaseze TVA și să-și declare veniturile la autoritățile fiscale din țara de reședință. Însă banii încasați de la clienții Airbnb se duc direct către sediul din Irlanda al companiei, care, după ce-și oprește comisionul negociat cu gazda, îi virează acesteia în cont diferența. Airbnb nu oferă niciun fel de informație privind încasările autorităților din România, așa că taxarea veniturilor respective se bazează pe buna-credință a celor care își listează proprietățile pe site.

„Totul depinde de la om la om. Sunt unii care au venituri de zeci de mii de euro pe an și totuși nu plătesc nimic la stat, în timp ce alții închiriază doar ocazional și nu li se pare că nu merită efortul să declare. În același timp, sunt și gazde conștiincioase, care declară tot, că vor să doarmă bine noaptea“, dezvăluie Tudor Sâncrăian, proprietarul unui apartament din Sibiu pe care îl închiriază pe termen scurt turiștilor încă din 2009 prin diverse site-uri (la început mai ales prin Booking.com, în ultima vreme tot mai mult prin Airbnb.com). Ceea ce este cert este că, dincolo de controversele pe care le-am tot menționat, Uber, Airbnb, BlaBlaCar sau alte nume de acest gen vor deveni tot mai comune. 

Conform Wise Finance Solutions, „asistăm la nivelul economiei mondiale la o schimbare de paradigmă, bazată pe sharing economy, care poate redefini fundamental valori, ierarhii și comportamente“. Promotoarea acestei schimbări este așa-numita „generație conectată“, iar pe măsurăm ce ponderea acesteia se va majora, va crește și numărul și importanța platformelor care au la bază acest model de business.

Fenomenul care îi pune pe gânduri pe antreprenori

Felix Pătrășcanu, unul dintre acționarii celei mai mari companii de curierat de pe piața locală, FAN Courier, a spus, recent, în cadrul conferinței Capital  „Dezvoltarea României în 2016“, că întotdeauna, „fără excepție“, un antreprenor trebuie „să se gândească la viitor deoarece afacerile clasice vor avea de suferit“. „Lucrez în curierat. Am fost foarte impresionat de Uber, care nu are în proprietate nicio maşină, de AirBnb care nu deţine niciun hotel, de BlaBlaCar, care nu are în dotare niciun autocar, tren sau avion. M-am gândit cum ar fi dacă ar apărea un Uber în curierat. Am aflat că în San Francisco a apărut o companie care exact asta face, neavând în proprietate nicio maşină şi niciun angajat. Această firmă are, astăzi, 13.000-15.000 de curieri. Eu, în 18 ani de când fac lucrul acesta, am ajuns la 1.500 de curieri“, a spus Pătrășcanu.