Oleg Zarjiţki, căpitanul navei ‘Dmitri Kalinin’ sugerează că la mijloc ar putea fi combaterea pirateriei şi încă ceva. ‘Pirateria pe Dunăre este doar un fir din nodul pe care Ucraina şi România l-au legat într-atât de strâns încât nu-l pot dezlega’, afirmă el, sugerând o concurenţă între Ucraina şi România pentru traficul fluvial pe Dunăre.

‘Dunărea este un fel de autostradă, o magistrală de mare viteză, care leagă un fluviu de Marea Neagră. Fiecare ţară doreşte să aibă ieşirea proprie la mare.În variantă exclusivă. La fel ca în cazul magistralei auto şi pentru traversarea Dunării trebuie să plăteşti taxe’, mai adaugă el.

Potrivit lui Adrian Severin, europarlamentar român, intervievat de canalul de televiziune citat, ‘Dunărea este o problemă foarte sensibilă pentru noi’. ‘România este interesată să-şi menţină aici controlul. Noi înţelegem că un astfel de interes există şi din partea Kievului’, a afirmat acesta, potrivit Podrobnosti TV.

În opinia jurnaliştilor ucraineni, ‘în acest fel arată tabla de şah a Dunării’. Există un canal fluvial român. Şi unul ucrainean. În 2004, Kievul a reactualizat canalul Bâstroe, care oferă cel mai scurt şi rapid acces la mare. În epoca URSS, pe aici puteau să treacă doar nave militare.

Înainte de a numi clar concurenţa Ucrainei cu România pentru Dunăre, jurnaliştii ucraineni tatonează problema pe ocolite, încercând să enumere avantajele pe care le prezintă canalul Bâstroe. Lungimea canalului Bâstroe este de numai 10 km, iar a canalului românesc de 80 km. Bucureştiul s-ar putea să nu fie încântat de acest lucru, susţin ei, opinând că din această cauză partea română a început să construiască alte canale artificiale şi baraje. Astfel, a început lupta pentru apă între Kiev şi Bucureşti, pe care partea ucraineană o pierde deocamdată, consideră ei.

Boris Gartman, şeful centrului de control al traficului fluvial, afirmă că pe braţul ucrainean al Chiliei există în prezent mai puţină apă decât în canalul românesc Sulina, iar atunci când e mai puţină apă, înseamnă că navele mari nu pot tranzita canalul (ucrainean). Unii clienţi au încetat să mai intre în apele ucrainene, mai afirmă el.

Aleksandr Dolgov,directorul companiei de transporturi pe Dunăre, este de acord că ‘fluxul de mărfuri transportate pe Dunăre se deplasează în prezent în direcţia României’.

În acelaşi timp, Igor Podgoreţki, primul adjunct al detaşamentului de grăniceri, accentuează că Dunărea reprezintă şi o graniţă. Desemnată încă în perioada URSS, aceasta frontiera trece potrivit acordurilor în vigoare pe şenalul navigabil, cea mai adâncă parte a râului. Dar acum 40 de ani, nimeni nu presupunea că graniţa va oscila ba în stânga, ba în dreapta.

La 40 de km în jos pe Dunăre se află insula Maikan, sălbatică şi nelocuită. Aceasta aparţine Ucrainei, dar de zece ani, susţine Podrobnosti TV, România speră să preia controlul asupra acesteia, argumentând că albia, care e mai aproape de Ucraina a secat, iar şenalul navigabil nu mai există, deci graniţa trebuie mutată. La mijlocul lunii aprilie este programată următoarea reuniune a Comisiei mixte de frontieră.

Potrivit lui Vitali Kulik, directorul Centrului de studiere a problemelor societăţii civile, ‘în problema Dunării, România a ocupat o poziţie foarte dură, Ucraina a dat înapoi’. ‘ Nu trebuia să ne retragem, acum am putea să fim ameninţaţi cu tot felul de instanţe, poate chiar cu un proces cu privire la insula Maikan’, susţine el, amintind de perioada litigiului româno-ucrainean legat de delimitarea zonelor economice în Marea Neagră,.

După cum transmite Podrobnosti TV, Ucraina a trecut deja prin instanţe şi note de protest. A văzut şi aplicaţii demonstrative chiar sub coasta sa (probabil manevrele recente ale Rusiei în Marea Neagră). În momentul încordării relaţiei, România, spun experţii ucraineni, îşi arată muşchii. În consecinţă, Ucraina îşi creează o escadră pe Dunăre, după o întrerupere de 20 de ani.

În acest sens, europarlamentul Adrian Severin opinează:’Nu ar fi mai bine să cooperăm şi să nu dăm frâu liber emoţiilor asociate cu potenţiale ameninţări unul faţă de altul?!’

În opinia expertului român Armand Goşu, profesor la Universitatea Bucureşti, este puţin probabil ca Ucraina să aibă resursele necesare pentru o escadră pe Dunăre. ‘Kievul vrea doar să joace într-un joc mare şi nimic mai mult’, spune el, în declaraţia citată de canalul media amintit.

În ce joc va juca Ucraina va deveni clar în vară, când sunt programate primele aplicaţii ale escadrei dunărene. În plus, la Kiev urmează să se deplaseze premierul României, anunţă Podrobnosti TV.
Sursa: Agerpres