Ambasadorul Ucrainei la Londra, Vadim Pristayko, a declarat că țara poate renunța la intrarea în NATO, doar să evite războiul cu Rusia. Până atunci Kievul a cerut o întâlnire de urgență a țărilor membre ale Documentului de la Viena. Presa ucraineană informează faptul că marii oameni de afaceri părăsesc țara cu avioane particulare.

Casa Albă declară că nu poate spune sigur data presupusei „invazii” a trupelor rusești în Ucraina. Ori acest lucru se va petrece pe 16 februarie, ori până la sfârșitul săptămânii olimpice, ori Moscova va alege calea diplomatică. Declarațiile de acest gen sunt cea mai bună modalitate de a nu spune nimic concret, dar totodată de  amenține starea de tensiune: ori va fi, ori nu va fi război.

Începe sau nu războiul între Rusia și Ucraina? Fiecare spune altceva

În fiecare zi apar zeci de astfel de știri. Toate susțin presimțirea războiului, apărută, de fapt, din senin. Și înainte trupele ucrainene erau concentrate de-a lungul așa-numitei linii de contact.

Republicile populare Donețk și Luhansk comunicau și înainte despre tiruri asupar teritoriilor lor și încălcarea înțelegerilor de la Minsk. Iar Rusia și anul trecut a efectuat xerciții de-a lunngul frontierelor cu Ucraina. Și exact ca și acum, autoritățile rusești declarau, ca răspuns la îngrijorarea Occidentului, că pe propriul teritoriu pot deplasa trupele după pofta inimii.

Cu alte cuvinte, jocul este unul obișnuit, problema este doar că este posibil ca una dintre părți să fie prins de joc, iar atunci situația va fi deja dificil de controlat. În același timp, legăturile dintre jucători se răcesc așa de mult, încât orice efort diplomatic, chiar și ineficient, poate fi interpretat ca o încălzire, relatează Nezavisimaia Gazeta.

Războaiele reale sunt inutile. Războaiele false sunt noua soluție

În general, în povestea „invaziei”, toți obțin deja ce le aparține: Ucraina – noi perspective de colaborare cu NATO și livrări de arme; Alianța – argumente suplimentare, fie și inventate, în favoarea extinderii; Rusia – o situație în care ea are dreptul să solicite garanții de securitate; liderii europeni – posibilitatea de a aduna puncte politice, de menținere a păcii.

Rusia continuă să sublinieze faptul că transferul de arme Ucrainei ar putea conduce la escaladarea conflictului în Donbas. Sună rezonabil. Dar problema cu versiunea rusească rămâne cea de până acum: Occidentul consideră că Donbasul și Crimeea sunt teritorii ucrainene. De aceea și mișcările trupelor ucrainene nu trezesc temeri liderilor occidentali.

De război continuă să nu aibă nevoie nimeni. Dar mulți se folosesc de premoniția războiului. Reiese că acum el a devenit destul de ușor de creat. Istoria și politica mondială au cunoscut conflicte de diferite tipuri. De exemplu, războaiele mondiale de distrugere, când totul era evident, inamicul era la porți. Războiul Rece a continuat timp de decenii.

Blocurile ideologice spuneau să se distrugă reciproc – iar acest lucru le-a stăvilit. Omenirea a devenit martorul conflictelor militare aduse în Coreea, Vietnam, Irak și Afganistan. Acestea erau într-atât de îndepărtate încât intelectualii europeni, în ordinea jocurilor minții, se întrebau: a fost război în Golf? Și răspundeau: „În Golf nu a fost război” (Jean Baudrillard). Acum sentimentul războiului este creat fără focuri de armă, este suficient fluxul de știr, în care este transmisă îngrijorarea.

Dacă vreți, puteți vedea semne de progres. Acum, pentru ca armele să fie livrate din țară în țară, blocurile de tipul NATO își justifică existența, iar bugetele militare au fost umflate, conflictul real este excesiv atunci când sunt aruncate bombele, tancurile se târăsc pe pământ, oamenii  trag unul în celălalt. Tensiunea este creată prin alte modalități.

Despre „invazia” eșuată a trupelor unei țări pe teritoriul alteia se vorbește aproape ca despre un fapt. Militarii și politicienii s-au învățat să profite de atuurile post-adevărului, când oamenii, chiar știind că sunt duși de nas, continuă să reproducă un fals care se înscrie perfect în imaginea lor despre lume. Războaiele reale nu mai sunt necesare. Războaiele false sunt mai ieftine și, după cum se dovedește, foarte eficiente.