Casele de clearing (compensare), cum ar fi LCH, Eurex Clearing şi ICE Clear, se plasează între cele două părţi ale tranzacţiilor cu derivative pentru a asigura că tranzacţia se finalizează chiar dacă una dintre părţi dă faliment.
Majoritatea operaţiunilor de clearing în euro se desfăşoară prin LCH (deţinută de London Stock Exchange), iar activitatea instituţiei va fi în afara jurisdicţiei UE din 2019, când Marea Britanie va ieşi din Uniune.
Steven Maijoor a declarat, marţi, că o supervizare mai strânsă a caselor de clearing din afara UE este necesară pentru ca niciun fel de riscuri să nu ameninţe stabilitatea financiară.
"Trebuie să avem un mecanism în UE prin intermediul căruia să existe posibilitatea supervizării entităţilor dintr-o a treia ţară. Acest mecanism nu va dubla activitatea organismelor străine de reglementare, el este necesar în special în acele domenii în care trebuie să fim siguri că riscurile create în UE sunt rezolvate corespunzător de participanţii străini de pe piaţă", a explicat şeful ESMA, instituţia europeană de reglementare a pieţelor financiare.
Băncile cu sediul în Marea Britanie se tem de un "hard" Brexit, în urma căruia vor avea acces la piaţa unică europeană, şi se confruntă cu presiuni din partea autorităţilor de reglementare pentru a evita o încheiere abruptă a legăturilor cu clienţii transfrontalieri, ceea ce ar putea provoca turbulenţe pe pieţe.
Autorităţile se aşteaptă ca aproximativ 40 de mari grupuri bancare internaţionale să-şi mute subsidiarele sau filialele din Londra în zona euro.
Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe investighează modurile în care poate opri organismele naţionale de reglementare să concureze incorect între ele, în dorinţa de a atrage după Brexit firmele de servicii financiare cu sediul în Marea Britanie.
Un oficial ESMA a declarat recent, pentru Reuters, că instituţia studiază riscul "arbitrajului normativ", în care unele ţări UE ar putea oferi firmelor financiare o atenuare a supervizării comparativ cu alte state membre, în schimbul locurilor de muncă şi al veniturilor mai ridicate din taxe pe care le aduc.
Autorităţile de reglementare din unele state din UE au precizat că nu vor tolera aranjamente în care afacerile sunt conduse oficial dintr-un birou aflat într-un stat membru, în timp ce directorii importanţi şi sistemele IT rămân la Londra, centrul financiar dominant al Europei.
Totuşi, există riscul ca unele state membre UE să fie tentate să încalce regulile şi să permită astfel de operaţiuni după Brexit. Problema va afecta în special diviziile de gestionare a activelor (asset management), în condiţiile în care Marea Britanie este al doilea mare centru global după SUA, gestionând active în valoare de 5.700 de miliarde de lire sterline (7.000 de miliarde de dolari) în numele clienţilor, majoritatea fiind din Europa Continentală.
Firmele de servicii financiare cu sediul în Marea Britanie, îngrijorate că ar putea pierde accesul la piaţa unică europeană după finalizarea Brexitului, iau în calcul mutarea unor operaţiuni şi angajaţi în alte centre financiare europene, cum ar fi Frankfurt, Paris, Berlin, Amsterdam şi Luxemburg.
ESMA este îngrijorată de modul în care va reacţiona o autoritate naţională de reglementare dintr-un stat membru al UE când firmele de servicii financiare vor solicita licenţe.
ESMA nu se concentrează pe problemele legate de eficienţa diferitelor centre financiare, ci mai degrabă pe cele legate de relocare şi delegare, care ar putea duce la un "arbitraj normativ", a explicat un purtător de cuvânt al instituţiei.
Organismele de supervizare au anunţat băncile că vor trebui să aibă un anumit nivel al capitalului, al numărului de directori de top şi al modelelor de risc aprobate pentru a obţine o licenţă care să le permită să opereze în UE.
AGERPRES
