Iulie 1998 ramane un moment trist pentru companiile producatoare de tigari care-si desfac produsele pe piata Uniunii Europene. Este data la care Directiva ce limiteaza drastic publicitatea la tigari a intrat in vigoare, fixand ca termen limita pentru adoptarea prevederilor sale de catre producatori anul 2006. Reactia pietei a fost cea asteptata. Doi ani mai tarziu, guvernul german, alaturi de reprezentanti ai industriei – companiile britanice British American Tobacco si Imperial Tobacco – au dat in judecata Comisia Europeana. In opinia lor, Directiva este ilegala. Se refera, mai degraba, la politica de sanatate din interiorul Uniunii decat la cea comerciala. Prin urmare, nu poate fi impusa ca masura de reglementare a pietei tigaretelor. Pe moment, Curtea Europeana de Justitie le-a dat castig de cauza, anuland Directiva, pe motivul ca reclama la tigari se face in fiecare stat membru separat, reglementarea sa este de competenta autoritatilor nationale nu de cea a UE, iar prevederile Comisiei Europene se refera la sanatate, nu la piata. Cu toate acestea, Comisia Europeana a prezentat, in 2002, o versiune revizuita a Directivei, armonizata cu legislatia interna a statelor membre. Spre ghinionul producatorilor de tigari, unele reglementari nationale erau mult mai dure decat cele din textul initial al Directivei. Mai mult, in perioada dintre verdictul favorabil al Curtii Europene de Justitie si aparitia noii Directive, lobby-ul anti-fumat al asociatiilor si organizatiilor nonguvernamentale a fost atat de bine facut incat judecatorii isi schimbasera pozitia.
Statul pierde surse importante de finantare
Situatia s-a transat, in fine, saptamana trecuta. Comisiei Europene i s-a recunoscut dreptul de a impune prevederile Directivei ca obligatie pentru toti cei care comercializeaza tigari in Uniunea Europeana. Aplauze de o parte, suparare de cealalta parte. ASH, una dintre cele mai puternice si agresive asociatii europene de lupta impotriva fumatului, a apreciat decizia Curtii Europene de Justitie ca fiind finalul celei mai grosolane escrocherii: inducerea in eroare a fumatorilor ca unele sortimente de tigari sunt mai putin nocive decat altele. Compania Imperial Tobacco insa priveste Directiva ca fiind nerezonabila si pripita.
Ambele pozitii sunt de inteles. Numai in Marea Britanie mor anual din cauza fumatului 120 de mii de persoane, iar sistemul public de sanatate cheltuieste 1,7 miliarde de lire sterline. Obligarea companiilor producatoare de tigari sa respecte Directiva UE ar putea duce la injumatatirea acestor cheltuieli publice, prin scaderea numarului consumatorilor. Mai exista insa un aspect important, cel al taxelor incasate de stat de pe urma comercializarii tigarilor. Valoarea lor, 9,6 miliarde lire sterline anual, este mai mare decat cheltuielile publice. Iata de ce multi functionari britanici cu putere de decizie oscileaza intre doua pozitii: aceea de sustinere a campaniei impotriva fumatului si aceea de a inchide ochii. Companiile producatoare de tigari care vand pe piata UE vor avea costuri suplimentare insemnate. Reducerea cantitatii de substante nocive din produs va insemna un plus de cheltuiala de 1,5 milioane de lire sterline anual, iar noile etichete, dupa tipicul impus de UE, un plus de trei milioane de lire sterline. Vanzarile se vor diminua cu circa 1%. Per ansamblu insa, pierderile nu sunt catastrofale. Fumatorii de pe restul mapamondului compenseaza pe deplin paguba de pe Piata Unica.
