Daca maine ar fi referendum, majoritatea covarsitoare a romanilor cu drept de vot ar incuviinta fara probleme intrarea tarii in Clubul celor 15. O recenta estimare oficiala arata ca 89% din electorat ar spune fara probleme „DA” integrarii. Incurajator pentru guvernanti, cu atat mai mult cu cat nu au avut cheltuielile ungurilor, spre exemplu, pentru a convinge populatia sa vina la urne si sa consimta.
Dupa o campanie publicitara facuta dupa toate regulile artei, mai potrivita promovarii unui nou detergent decat popularizarii ideii europene, cu costuri de peste 23 de milioane de dolari, vecinii din vest au avut surpriza anului: absenteism masiv. S-au deranjat pana la urne doar 45,62% din cele opt milioane de maghiari cu drept de vot. Este adevarat, 83,76% din acestia s-au pronuntat pentru aderare. Validarea votului a dat emotii guvernului de la Budapesta. Nu erau intrunite cele 50 de procente din electorat necesare. Problema s-a rezolvat totusi, luandu-se in considerare faptul ca mai mult de doua milioane de maghiari au votat pentru. Premierul Peter Medggyessy si echipa care intra in istorie ca semnatara a Tratatului de aderare au fost dezamagiti. Efortul de a-si convinge conationalii ca aderarea este primul mare eveniment istoric benefic din ultimii 50 de ani, exceptand bineinteles caderea Cortinei de Fier, nu a dat roadele scontate. Apatie, grija zilei de maine, ingrijorarea privind viitorul locurilor de munca, campania de comunicare ratata – sunt doar o parte dintre explicatiile date indiferentei populare de catre analistii maghiari si internationali.
Maltezii au trecut si ei printr-un referendum. In ceea ce-i priveste, asteptarile erau diametral opuse. Daca ungurii erau considerati pana la proba contrarie ca fiind entuziastii aderarii, maltezii au fost de la inceput priviti ca ceva mai temperati. Este adevarat, dezbaterile publice pe tema aderarii au fost si sunt mai apropiate de realitate. Celor aproape 400 de mii de cetateni ai micului stat li s-a spus din timp catre ce se indreapta. Accentele au fost chiar dure pe alocuri. Politicienii, liderii de opinie, au ridicat deschis problema pierderii suveranitatii si neutralitatii tarii. Unui stat mic, ca Malta, intamplator cel mai mic din Uniune, nu i se potrivesc reglementarile comunitare, proiectate pentru natiuni puternice, spuneau politicienii. Mai mult, pe masura ce negocierile de aderare inaintau, opinia publica era tinuta la curent cu costurile economice: pierderea a 25 de mile din zona de pescuit, subordonarea Bancii Centrale politicii monetare facute de Banca Centrala Europeana, pierderea posibilitatii de stabilire a ratei de schimb si a dobanzii etc. Mai responsabili si mai constienti de importanta votului lor, maltezii s-au dus in masa la urne, 91% din populatia cu drept de vot fiind prezenta. Rezultatul a fost echilibrat: 53,65% in favoarea aderarii, 48,35% impotriva.
Media central si est europeana este, deocamdata, in jur de 50% participare la vot. Din cele zece state care din 2004 vor deveni membrii cu drepturi depline ai Uniunii, doar Estonia si Letonia nu au trecut prin emotiile consultarii populare. Cu toate acestea, rezultatul poate fi anticipat. Modelul celorlalti arata ca optiuni ferme au in primul rand cei care sunt pentru integrare. Ei sunt majoritari la urne. Euroscepticii sunt greu de deosebit de euroapatici. O parte vin sa voteze, o parte prefera sa-si faca alt program.
Guvernele nu vor sa-si „sara” electoratul
Ceea ce impinge guvernele tarilor candidate la cheltuiala insemnata pe care consultarea opiniei publice o presupune, nu este in primul rand o obligatie impusa prin Constitutie. In cele mai multe state europene nu exista o asemenea cerinta imperativa. Scrutinul parlamentar este suficient pentru ratificarea tratatelor de asociere. Mobilul agitatiei pe care un referendum o implica este legitimarea deciziei politice prin vot popular. Decizia initierii negocierilor de aderare cu Uniunea Europeana apartine clasei politice, fie ea romaneasca, poloneza, slovena sau malteza. Cetatenii nu sunt intrebati daca le convine sau nu aquis-ul comunitar, legile ce le vor guverna existenta din momentul aderarii. Cei mai multi dintre ei nici nu le cunosc, asa cum nici cei care-i conduc nu-si dau seama de implicatiile reale ale aplicarii lor. Cetatenii trebuie insa consultati daca sunt sau nu de acord cu transferul de suveranitate in anumite domenii pe care il implica aderarea.

referendum calendar

8 martie 2003*
Populatie: 391.400 locuitori
Participare la urne: 91%
Rezultat: 53,65% in favoarea aderarii; 46,35% impotriva.

23 martie 2003*
Populatie: 1.990.000 locuitori
Participare la urne: 60,29%
Rezultat: 89,61% in favoarea aderarii; 10,39% impotriva.

12 aprilie 2003*
Populatie: 10.075.034 locuitori
Participare la urne: 45,62%
Rezultat: 83,76% in favoarea aderarii; 16,24% impotriva.

10-11 mai 2003*
Populatie: 3.061.138 locuitori
Participare la urne: 63,3%
Rezultat: 91,04% in favoarea aderarii; 8,96% impotriva.

16-17 mai 2003*
Populatie: 5.422.366 locuitori
Participare la urne: 52,15%
Rezultat: 92,46% in favoarea aderarii; 6,20% impotriva.

7-8 iunie 2003*
Populatie: 36.625.478 locuitori
Participare la urne: 58,85%
Rezultat: 77,45% in favoarea aderarii; 22,55% impotriva.

13-14 iunie 2003*
Populatie:10.256.760 locuitori
Participare la urne: 55,21%
Rezultat: 77,45% in favoarea aderarii; 22,67% impotriva.

· Estonia – 14 septembrie 2003*
· Letonia – 20 septembrie 2003*
· Cipru – nu organizeaza referendum
·    data referendumului de aderare

Salariile mici cresc prezenta la vot

tara        Salariu mediu        Participare la
        brut/luna (euro)    referendum (%)
Lituania    378,198        63,3
Slovacia    366,194        52,15
Romania    171,131        89*
* estimare