Pentru ţările din Balcanii de Vest, care au rezultat, multe dintre ele, din dezmembrarea violentă a fostei Iugoslavii – Serbia, Muntenegru, Macedonia de Nord, Kosovo, Bosnia și Herțegovina – perspectiva aderării la Uniunea Europeană (și, în al doilea rând, la NATO) a reprezentat ani de-a rândul un vis major, atât pentru elitele politice, cât și pentru cetăţenii obişnuiţi sau, cel puțin, pentru cea mai mare parte dintre aceştia, scrie TO VIMA.

Nu este puţin lucru pentru unele dintre cele mai sărace și chinuite țări din Europa să se alăture unei „familii” bogate precum UE – care, printre altele, le-ar putea oferi atât stabilitate politică, cât și (mai ales) resurse valoroase.

În ultimii ani, însă, această perspectivă a devenit din ce în ce mai neclară. Cât despre responsabilitate, se poate spune că aparține ambelor părți. Cei din Balcani, ca să spunem adevărul, nu au reușit niciodată să scape din menghinea naționalismului și a corupției economice și politice, ceea ce i-a făcut un „client” neatractiv pentru europeni. Acesta, pentru cei care cunosc situaţia, este un argument auzit și promovat pe scară largă la Bruxelles. Mai mult, în țările din Nordul bogat, nu există dispoziţia de a acorda ajutor substanțial altor „sărăntoci”, care vor întinde mâna spre fondurile europene.

Realitatea, însă, este că ușa a fost închisă în principal din interiorul blocului comunitar – adică de europenii înșiși, care nu au decis ce să facă cu propriile lor probleme, între care și problema extinderii viitoare a UE. Reamintim că ultima țară care a primit „biletul” de intrare a fost Croația în 2013 – dar, între timp, se știe că a urmat prima plecare a unui stat membru, odată cu Brexitul.

Mai întâi Franța, apoi Bulgaria

Într-adevăr, în 2019, Franța a blocat extinderea, prezentând drept argument situația existentă în țările candidate. Cu toate acestea, în realitate, toată lumea știa că această poziţie făcea parte din „negocierile” din interiorul UE, în principal dintre Berlin și Paris, cu privire la viitor.

Bulgaria a preluat ștafeta, exercitându-şi dreptul de veto faţă de începerea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord, prezentând ca argumente revendicări legate de limbă și de manualele de istorie. Problema însă se extinde şi asupra Albaniei, care este considerată de mulți ca fiind mai „pregătită” și, în orice caz, valoroasă pentru Uniunea Europeană.

Însă întrucât lucrurile au mers deja departe și au avut loc mai multe crize grave, cum ar fi pandemia actuală, se pare că situația care se conturează este şi mai complicată. Și acest lucru se reflectă, printre altele, în documentul intern primit de miniștrii de externe ai celor „27” de state UE, la data de 5 mai. Potrivit Reuters, oficialii care l-au redactat trag un semnal de alarmă și notează, printre altele: „Este necesar să recunoaștem că, în ciuda ataşamentului lor neîntrerupt față de perspectiva integrării UE (…), popoarele din regiune trăiesc un fel de profundă dezamăgire în legătură cu procesul de extindere”.

Diplomația vaccinului

Consecințele sunt evidente, în opinia autorilor documentului: „În Balcanii de Vest este deja larg acceptat faptul că șansele de aderare sunt în scădere și că aspirațiile europene se pierd undeva în mijlocul unui labirint de condiții prealabile și proceduri”. Iar acest lucru, la rândul său, oferă oportunități mari țărilor care au un mare interes în regiune: pe de o parte, Rusia, cu legăturile sale tradiționale și, pe de altă parte, China, care își extinde constant influența.

Autorii documentului subliniază că atitudinea UE cu privire la problema vaccinurilor împotriva Covid-19 a intensificat demitizarea ideii de „Europa unită” în ochii acestor popoare. Este relevant faptul că Moscova și Beijing au avut grijă să trimită milioane de doze din vaccinurile lor către țările din regiune, ca parte a „diplomației Covid”, câștigând aprecierea guvernelor și simpatia cetăţenilor, situaţie pe care, cu siguranță, vor căuta să o monetizeze pe alte fronturi mai importante. Dimpotrivă, UE a anunțat abia recent expedierea a 650.000 de doze din vaccinurile „proprii”, generând astfel comentarii și reacții ironice justificate.

 Scenarii de groază cu privire la modificări ale frontierelor

Estomparea perspectivei europene, pe lângă consecințele imediate, are şi o altă latură mult mai periculoasă. Revigorarea naționalismelor în Balcani prezintă riscul unei noi runde de conflict – ultimul lucru pe care și l-ar dori Europa.

Acesta este motivul pentru care cei „27” și Comisia Europeană au reacționat puternic la publicarea recent a unui document non paper care propunea anumite modificări ale frontierelor și schimburi de populație, pentru a dezamorsa tensiunile și a rezolva odată pentru totdeauna nodul gordian al problemelor etnice și religioase din regiune.

Numai că la Bruxelles ar trebui să știe că atâta timp cât UE nu face nimic pentru a aduce aproape țările din Balcanii de Vest, acest scenariu va reveni. Pe de altă parte, se știe că liderii a două dintre țările care se urăsc cel mai mult – Serbia și Kosovo – au discutat acest scenariu între ei. De ce să nu o facă din nou, implicându-i şi pe ceilalți?