Anunţată de mai mulţi ani, eliminarea cotelor la zahăr de la 1 octombrie 2017 a avut timpul necesar pentru a fi "pregătită cu grijă", susţine comisarul european pentru Agricultură, Phil Hogan. Pregătirea minuţioasă a unei astfel de eliminări este cu atât mai justificată în contextul actual al multiplelor crize agricole, în special cea a laptelui pe o piaţă mondială afectată de supraproducţie la 18 luni de la eliminarea cotelor la lapte în UE.
Cotele de producţie la zahăr se ridică în prezent la 13,5 milioane de tone.
La finele lunii septembrie 2016 va dispărea, de asemenea, conceptul de producţie "în afara cotelor", destinat în principal pentru producţia de biocarburanţi şi alte produse industriale non-alimentare, precum şi exportul până la un plafon de 1,374 milioane de tone fixat de Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC).
În anul 2006 o amplă reformă destinată îmbunătăţirii competitivităţii firmelor din sector a transformat sectorul zahărului. În doi ani, 83 din cele aproximativ 183 de fabrici de zahăr din UE s-au închis.
În prezent, mai rezistă câţiva producători de zahăr în Europa. Franţa şi Germania sunt responsabile pentru aproape jumătate din producţia de zahăr a UE (câte 24% fiecare), urmate de Polonia (11%) şi Marea Britanie (8%).
Uniunea Europeană este cel mai mare producător mondial de sfeclă de zahăr şi principalul importator de trestie de zahăr destinată rafinării, care se realizează în principal în Marea Britanie, Portugalia sau România.
Potrivit unor surse citate de AFP, în condiţiile în care în prezent mai multe fabrici de zahăr europene nu funcţionează la capacitate maximă, după expirarea sistemului cotelor producătorii din UE vor fi capabili să-şi majoreze producţia cu 20%.
„Europa, care în prezent este un importator net, va deveni un exportator net”, prognozează Gérard Benedetti, director de comunicare la Tereos, cea mai mare companie franceză din sectorul zahărului, care mizează pe o producţie europeană de 18 sau 19 milioane de tone.
În schimb, Claudiu Covrig, analist la Platts Kingsman, divizie a S&P Global Platts, care mizează pe o creştere cu 2,5 milioane tone a producţiei UE, cucerirea de noi pieţe pentru UE va fi dificilă. “Pentru europeni va fi foarte greu să fie competitivi”, avertizează Claudiu Covrig, având în vedere modul în care au evaluat în ultimii 10 ani pieţele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord vizate de UE, în condiţiile în care ţări precum Irak sau Algeria au început să aibă propriile fabrici de rafinare a zahărului.
Consumul de zahăr în UE este ridicat, cele 28 de state membre importând aproximativ trei milioane de tone de zahăr anual peste cota proprie de 13,5 milioane tone. Comisia Europeană se aşteaptă la o uşoară creştere a producţiei de zahăr după eliminarea cotelor dar subliniază că producţia de izoglucoză (un sirop cu un conţinut bogat de fructoză) ar putea creştea şi ea, ceea ce ar reduce nevoia de importuri.
