Potrivit președintelui SUA, Joe Biden, și rapoartelor de securitate națională, China este principalul inamic, în ciuda rolului util pe care  îl are pentru corporațiile americane care reduc cheltuielile salariale prin dezindustrializarea economiei SUA în favoarea industrializării Chinei, relatează Evenimentul Istoric.

Marea problemă e că această creștere economică a Chinei este Teroarea Supremă pentru clasa decidenților din SUA: prosperitatea prin socialism.

Care este planul SUA?

Industrializarea socialistă a fost întotdeauna percepută ca fiind marele dușman al economiei bazate pe rentă (neo-feudalism) care a pus stăpânire pe majoritatea statelor în secolul de la sfârșitul Primului Război Mondial, mai ales din anii 1980 încoace. Rezultatul astăzi este o ciocnire a sistemelor economice – industrializarea socialistă vs. capitalismul financiar neoliberal.

Rusia a fost văzută ca prezentând o oportunitate de a începe izolarea, atât de China, cât și de zona euro NATO. Sancțiuni din ce în ce mai severe – cu speranța că vor fi fatale – împotriva Rusiei a fost elaborată pentru a bloca NATO să facă comerț cu aceasta. Pentru a aprinde cutremurul geopolitic a fost necesar un casus belli.

Escaladarea Noului Război Rece ar fi putut fi lansată în Orientul Apropiat – din cauza rezistenței la acapararea de către America a câmpurilor petroliere irakiene. Se mai putea acționa împotriva Iranului și a țărilor care îl ajută să supraviețuiască economic. Sau se putea interveni în Africa de Est.

Planuri pentru lovituri de stat, revoluții de culoare și schimbare de regim au fost întocmite pentru toate aceste zone. Dar Ucraina a fost supusă unui război civil susținut de SUA timp de opt ani, de la lovitura de stat de la Maidan din 2014, și a oferit șansa pentru cea mai mare primă victorie în această confruntare împotriva Chinei, a Rusiei și a aliaților lor.

În noile condiții, e oportun să se analizeze modul în care va fi afectată balanța de plăți a Europei de Vest și, prin urmare, cursul de schimb al euro față de dolar.

Europa va avea cel mai mult de suferit

Comerțul și investițiile europene înainte de războiul de impunere de sancțiuni promiteau prosperitate prin creșterea relațiilor economice dintre Germania, Franța și alte țări NATO, pe de o parte, și Rusia și China, de cealaltă. Rusia furniza energie din belșug la un preț competitiv, iar această energie urma să facă un salt cuantic cu Nord Stream 2.

Europa urma să câștige valută pentru a plăti această creștere printr-o combinație între exportul mai multor produse industriale în Rusia și investiții de capital în dezvoltarea economiei ruse.

Acest comerț și aceste investiții bilaterale sunt acum oprite – și așa vor rămâne pentru mulți, mulți ani, având în vedere confiscarea de către NATO a rezervelor valutare ale Rusiei.

În locul energiei rusești, țările NATO vor achiziționa acum GNL din SUA – dar vor trebui să cheltuiască miliarde de dolari pentru a construi o capacitate portuară suficientă, ceea ce ar putea dura până în 2024.

Penuria de energie va crește brusc prețul mondial al gazului și petrolului. De asemenea, țările NATO își vor intensifica achizițiile de arme din complexul militar-industrial al SUA. Valul de panică va crește și prețul armelor. Și prețul alimentelor va crește ca urmare a deficitului de cereale care rezultă din încetarea importurilor din Rusia și Ucraina, pe de o parte, și a penuriei de îngrășăminte obținute din gaz.

Ce se va întâmpla în Europa?

Toate aceste trei dinamici comerciale vor întări dolarul față de euro. Întrebarea este cum își va echilibra Europa plățile internaționale cu Statele Unite? Ce are de exportat și ce va importa SUA, avînd în vedere că teoriile protecționiste câștigă influență în America, iar comerțul liber global se stinge rapid?

Pentru Europa, problema este că acest cost în dolari al datoriei externe făcute pentru a-și finanța deficitul comercial tot mai mare cu Statele Unite va exploda, având în vedere că de aici vin petrolul, armele și alimentele. Costul în euro va fi cu atât mai mare cu cât moneda se va deprecia în raport cu dolarul.

Ratele dobânzilor vor crește, încetinind investițiile și făcând Europa și mai dependentă de importuri. Zona euro se va transforma într-o zonă moartă economic.

Pentru Statele Unite, aceasta este hegemonia dolarului – cel puțin față de Europa. Continentul ar putea deveni o versiune ceva mai mare a Puerto Rico.