Băncile şi ceilalţi operatori prezenţi pe piaţă, din Uniunea Europeană, vor trebui să demonstreze autorităţilor de reglementare că nu sunt excesiv de dependente de casele de clearing din Londra pentru procesarea tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate, conform unui proiect de document al UE.
În Regatul Unit îşi are sediul LCH, una dintre cele mai mari companii de clearing din lume, divizie a LSEG. Aici se desfăşoară aproximativ 90% din tranzacţiile extracomunitare în moneda euro, dar numai un sfert sunt deţinute de contrapărţi UE.
De mult timp Executivul comunitar a încercat să-şi reducă dependenţa de casele de clearing din Londra, mai ales acum, când Marea Britanie nu mai este membră a blocului comunitar. UE a acordat „o echivalenţă” temporară sau acces pe piaţă care permite companiilor de clearing din City of London să-şi servească în continuare clienţii din blocul comunitar până în iunie 2025.
Pierderea operaţiunilor de clearing ar fi o lovitură pentru City of London
Pierderea operaţiunilor de clearing în contracte care valorează mii de miliarde de euro ar fi o lovitură pentru City of London, care se confruntă cu concurenţa centrelor financiare din UE, cum ar fi Paris şi Frankfurt, şi al rivalelor mai îndepărtate precum New York şi Singapore, a arătat Reuters.
Băncile globale au avertizat Bruxellesul că ar putea muta în SUA operaţiunile de clearing dacă UE impune reglementări exagerate.
Proiect de lege al Comisiei Europene
Comisia Europeană a prezentat un proiect de lege prin care cere operatorilor prezenţi pe piaţă să aibă „un cont activ” cu un nivel minim de activitate care urmează să fie determinat, la o casă de clearing din UE.
„Este adecvat să solicităm contrapărţilor financiare şi non-financiare să deţină, direct sau indirect, conturi cu un nivel minim de activitate la casele de clearing din UE”, se arată în proiect.
Casele de clearing sunt susţinute de un fond de garantare pentru a asigura finalizarea tranzacţiilor chiar dacă una dintre părţi dă faliment.
UE vrea să crească „autonomia strategică” a pieţei sale de capital, pentru a încuraja companiile să obţină fonduri prin emiterea de obligaţiuni, devenind astfel mai puţin dependente de împrumuturile bancare.
