In Romania, obiceiul de a consuma zilnic ulei de masline s-a pierdut in urma cu doua – trei generatii. In timp ce bunicile noastre il foloseau frecvent atat la gatit, cat si ca remediu medical sau ca tratament cosmetic pentru ten si par, noi suntem pusi, astazi, in situatia de a-i redescoperi virtutile. Moda tratamentelor naturiste determina tot mai multe persoane sa isi trateze afectiunile digestive cu o lingura de ulei de masline, luata dimineata pe stomacul gol. De altfel, acest produs este intalnit in mod curent in farmacii si unitati Plafar.
In plus, romanii sunt din ce in ce mai expusi influentei stilurilor culinare europene, iar bucatariile greceasca, turceasca sau italieneasca, cele care nu pot fi concepute fara aportul uleiului de masline, se apropie mult de gusturile noastre.
Pe piata romaneasca se comercializeaza ulei de masline simplu, rafinat si extravirgin, insa consumatorul nu este inca pregatit sa le distinga. Cei trei jucatori majori care isi disputa piata sunt Minerva (Grecia), Costa dOro (Italia) si Borges (Spania).
Campanii de informare adresate consumatorilor
Compania Elgeka distribuie uleiurile Minerva Extra Virgin in ambalaje din sticla de 250 ml si 500 ml, precum si Niki Pomace la 1.000 ml, ambalat tip PET. Acesta din urma este un ulei rafinat, cu un continut ridicat de ulei extra virgin. Toate aceste produse se adreseaza segmentului dinamic al pietei – consumatori cu venituri medii si ridicate, constienti prin educatie si cultura de valoarea acestui aliment si care isi doresc experiente culinare noi.
„Estimam ca Minerva are in prezent o cota de piata de 20%”, ne comunica Diana Voicu, director marketing la Elgeka Romania. „Puterea de cumparare este o bariera generala, afectand multe alte categorii de produse – cu atat mai mult uleiul de masline care este un produs scump prin definitie. Totusi, acest lucru nu-i impiedica pe romani sa-l cumpere. Bineinteles, frecventa de cumparare nu este prea mare, ceea ce face ca, in final, consumul per capita sa fie foarte redus”, conchide Diana Voicu.
Firma Nordic Import-Export comercializeaza cele trei tipuri de ulei mentionate sub marca Costa dOro – Italia. Anul trecut, aceasta marca a inregistrat vanzari duble fata de anul 2000, structura acestora fiind: 50% ulei „di Sansa” (obtinut prin tratarea cu solventi chimici a pastei ramase de la procesari precedente) si 50% ulei de masline pur si extravirgin.
„In Romania, datorita pretului mai accesibil, este mult mai utilizat uleiul di Sansa. In Italia insa, uleiul extravirgin a reprezentat, anul trecut, 74% din piata, iar varianta „di Sansa” doar 2%”, afirma Eustatiu Mandoiu, director comercial la firma Nordic.
Ca si in cazul altor produse, dimensiunea pietei depinde de educarea consumatorului. Campanii elaborate de informare si educare a potentialului consumator au fost realizate chiar de importatori. „Creatorii de opinie”, indeosebi revistele medicale si cele cu target preponderent feminin, au promovat si promoveaza in continuare imaginea acestui produs. Cu toate acestea, uleiul de masline este inca un lux la noi, iar vanzarile cresc anevoios, dar constant.
In schimb, piata maslinelor este mult mai haotica, o piata pe care inca se poarta „tunurile” si care nu are un lider consacrat. Multi importatori ocazionali profita de faptul ca maslinele sunt considerate un aliment popular de catre romani – si nu doar in perioadele de post – introducand in tara marfa ieftina si proasta. Nu in putine cazuri, ceea ce se arunca in alta parte se comercializeaza fara oprelisti in Romania.
In multe piete agroalimentare exista magazine specializate care vand numai masline. Gama este foarte variata, in functie de marime, aspect, gust si provenienta. Cele mai mari sunt cele din gama Atlas (80 – 90 buc/kg), Super Mamouth (90 – 100 buc/kg), Colosal (120 – 140 buc/kg), Jumbo (180 – 200 buc/kg), Large (241 – 260 buc/kg). Restul sunt masline mici, pipernicite si mult mai ieftine.
Conform informatiilor puse la dispozitie de Centrul Roman de Comert Exterior, pe piata au intrat in perioada 1997 – 2001, atat produse care in vama costau 5 USD/kg (Italia), cat si produse cu pretul de 0,2 USD/kg (indeosebi din Turcia). Asadar, de la cea mai inalta calitate, la cea mai proasta, ultima inregistrand vanzari mult mai mari.
Peste 90% din piata de profil o reprezinta vanzarile catre detailisti, la ambalaje de 5 kg. Maslinele conservate la borcane mici sau cutii fiind mai scumpe, nu se bucura de prea mare popularitate, consumatorul preferand sa vada si sa guste ceea ce cumpara. Tocmai de aceea, vanzarea la vrac este cea mai raspandita.
Uleiuri de masline existente pe piata
Conform International Olive Oil Council (IOOC), exista trei tipuri de ulei de masline:
· Uleiul extra virgin, obtinut exclusiv prin presarea la rece a maslinelor culese manual. Nici o interventie industriala sau chimica nu apare in acest proces. Are o aciditate redusa, de sub 1% si este cel mai scump ulei de masline care se comercializeaza pe piata.
· Uleiul rafinat sau pomace (in limba italiana, pomace inseamna tescovina), obtinut din rafinarea pastei de masline obtinute in urma primei presari sau din rafinarea unor masline cu aciditate crescuta si alte defecte organoleptice. Procesul de rafinare este acelasi ca in cazul oricaror alte uleiuri comestibile.
· Uleiul de masline (simplu) este un amestec de ulei rafinat si ulei extra virgin.
Combinand soiuri de masline din diverse regiuni si amestecand uleiul, producatorii pot obtine diverse calitati, la preturi foarte diferite.
