Pictura în ulei atrage aproape necondiţionat privirile celor pasionaţi de artă. De aici şi preţurile de pornire uşor mai ridicate pentru astfel de lucrări. Există şi o explicaţie, ce ţine mai mult de tehnică. „Tablouri făcute cu acuarela, laviul, creionul, pastelul, creioanele colorate, ceracolorul, gravura şi multe alte astfel de tehnici sunt cu mult mai pretenţioase. Asta înseamnă, în primul rând, nişte condiţii cu totul speciale de depozitare şi îngrijire a operei de artă. Astfel de tablouri au nevoie de luminozitate scăzută sau hidratare din doi în doi ani“, subliniază experţii Ara Art Collection.  

Expresionism, cubism, constructivism
Artiştii români sunt, la sfârşit de an, prezenţi în licitaţii importante din ţară, dar şi pe pieţele internaţionale. Printre pictorii cu cote ridicate se numără Nicolae Grigorescu şi Victor Brauner.  Spre exemplu, cel mai scump tablou al toamnei trecute a fost un Grigorescu: „Ciobănaş pe Valea Doftanei“ a obţinut 250.000 de euro. Iar „Ţărăncuţă odihnindu-se“ a fost achiziţionat cu 270.000 de euro. „Grigorescu rămâne cel mai bine vândut artist român, cota lui de piaţă fiind una dintre cele mai ridicate, rivalizând cu marii pictori occidentali“, potrivit Ariadnei Zeck, expertul galeriei Ara Art. Un alt pictor cu o cotă ridicată, pe piaţa de artă europeană de această dată, este Victor Brauner.
Picturile lui Brauner sunt rar întâlnite în ţară. Originar din România, lucrările artistului sunt mai cunoscute şi apreciate în străinătate. Este un fenomen foarte rar întâlnit în pictura românească, mai ales din cauza faptului că românii sunt obişnuiţi cu Grigorescu sau Tonitza. De exemplu, suprarealistul român are lucrări evaluate la peste 200.000 de euro care apar într-o licitaţie la Sotheby’s. De asemenea, artiştii care au participat la constituirea Avangardei româneşti sunt mai greu de găsit. Ariadna Zeck explică: „Probabil că lipsa unei demarcaţii nete între curentele care au participat la constituirea Avangardei româneşti (expresionism, cubism, constructivism, suprarealism) a determinat, pe fond, şi lipsa unui punct de reper pentru colecţionarii de astăzi“.