(Agopian) si Carmen Ionescu (doamna Werner). O capodopera a literaturii dramatice interbelice, in care tentatia banului si a puterii se confrunta cu atractia exercitata de bogatia spirituala. In 2003, la data premierei, unii critici anticipau pentru aceasta piesa un succes remarcabil, de cursa lunga. A trecut doar un an de la premiera, iar stagiunea Teatrului National din Bucuresti o include printre primele reprezentatii de redeschidere a noului „sezon”. Cadrul satirei regizate de Anca Ovanez-Dorosenco este Bucurestiul interbelic, sugerat plastic de scenograful Mihai Madescu. Poate ca rolul detinut in economia piesei de Marin Moraru (foto), care apare doar in primul act, vi se va parea nedrept de mic. Maestrul reuseste insa sa faca din partitura sa minimalista, aceea a lui stefanescu, secretarul de redactie al cotidianului „Dreptatea”, o demonstratie de abilitate si de talent, transformandu-si personajul intr-un prieten al salii. seful sau este domnul Borcea, interpretat magistral de Gheorghe Dinica. Ce mai, nu stim la cine sa va recomandam sa va uitati mai intai! Puteti fi martorii „Ultimei ore” aproape saptamanal, incepand cu 20 septembrie.