Ce poate face statul când nu are bani, este forţat să-şi reducă deficitele şi totuşi trebuie să dezvolte infrastructura precară pe care o administrează? Prea multe răspunsuri la această întrebare nu există, însă parteneriatul public-privat poate fi una dintre soluţii. Ea funcţionează în întreaga Europă, mai ales  în ţări foarte dezvoltate, ca Franţa sau Marea Britanie. În 2012, valoarea tranzacţiilor aferente parteneriatelor public-private finalizate pe piaţa europeană a totalizat 11,7 miliarde de euro.
Aceasta reprezintă o scădere cu 35% faţă de 2011 (17,9 miliarde de euro), fiind cea mai redusă valoare din 2003, potrivit unui raport al Băncii Europene pentru Investiţii (BEI). În România, nu a existat până acum niciun proiect de mare succes, dar ar putea apărea în viitorul apropiat. „Dacă în urmă cu 10-12 ani parteneriatul public-privat părea un moft şi era cerut de mediul privat, acum e un pic invers. Este, în opinia noastră, cam ultimul tren pe care îl mai are statul la dispoziţie ca să finanţeze sau să opereze servicii. Să facă şcoli, spitale, autostrăzi, aeroporturi, tot ce ne putem imagina noi“, crede avocatul Daniel Ştefănică de la casa Grigorescu Ştefănică. 
Oportunităţile sunt cu atât mai mari cu cât două dintre cele mai importante insituţii financiare internaţionale iau în considerare susţinerea unor astfel de proiecte. Reprezentanţii Băncii Europene de Investiţii (BEI) şi ai Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi-au arătat disponibilitatea de a lua în considerare o eventuală finanţare a tronsonului de autostradă Comarnic – Braşov, într-o întâlnire cu ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine, Dan Şova. „Discuţiile purtate în cadrul întrevederii (cu reprezentanţii BEI şi BERD – n.r.) s-au concentrat asupra problemelor de ţară ale României care dau naştere unor rezerve din partea băncilor când vine vorba despre demararea proiectelor de parteneriat public – privat pentru lucrări de infrastructură. În opinia reprezentanţilor celor două bănci, finanţarea, proiectarea şi execuţia Autostrăzii Bucureşti-Ploieşti-Braşov (tronsonul Comarnic-Braşov) este prioritară. În acest sens, reprezen­tanţii băncilor au apreciat măsurile întreprinse până în prezent de statul român pentru demararea rapidă a acestui proiect, arătându-şi disponibilitatea de a lua în considerare o eventuală finanţare“,  arată un comunicat al Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine.
În aceeaşi ordine de idei, cel puţin o bancă mare din România se arată extrem de interesată de parteneriatul public-privat. „Există şanse ca unul din cele trei proiecte PPP luate în acest moment în discuţie împreună cu BEI şi BERD să fie bancabil. Asta ar însemna ca rambursarea să se facă în 25-30 de ani, iar  finanţarea bancară să fie mai mare de 50%. În Europa, contribuţia proprie e cam 25%.  Rămâne de văzut dacă în proiecte vor putea fi implicate şi fonduri europene“, spune Ioana Gheorghiade, directorul direcţiei Sector Public şi Finanţarea Infrastructurii din BCR. Cea mai mare bancă locală a acordat, din 2007 până în prezent, cofinanţări de peste 1 miliard de euro pentru beneficiarii fondurilor structurale şi de coeziune.
Lege proastă

Un lucru este clar: toată lumea este de acord că legislaţia de specialitate mai mult încurcă decât ajută. „Situaţia parteneriatului public-privat a fost dramatică în România din cauza legii în vigoare, astfel că din 16 proiecte demarate în parteneriat public-privat nu a fost finalizat niciunul“, a arătat ministrul Şova la conferinţa „PPP in Romania: A road map to partnership“, organizată de International Project Finance Association în parteneriat cu BCR, ­NNDKP, Aon şi revista Capital. Motivele sunt numeroase, însă unul este foarte important.
„Legea parteneriatului public-privat a fost adoptată în anul 2010 şi modificată de două ori, dar nimeni nu ştie până azi care sunt tipurile de proiecte la care se aplică, întrucât, ca obiect de reglementare, este incertă diferenţa între aceasta şi Ordonanta de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. Presupunând că am şti în ce cazuri se aplică, este neclar cum. Legea conține multiple contradicţii, uneori în cadrul aceluiaşi articol, utilizează termeni imprecişi, reglementările sale sunt incomplete şi insuficiente“, explică Adriana Gaspar, partener la NNDKP.

Legea PPP a fost adoptată în anul 2010 şi modificată de două ori, dar nimeni nu ştie până astăzi care sunt tipurile de proiecte la care se aplică.
Adriana Gaşpar, partener NNDKP

Există şanse ca cel puţin  unul din cele trei proiecte PPP luate în acest moment în discuţie împreună cu BEI şi BERD să fie bancabil. Ioana Gheorghiade, director BCR

12 miliarde de euro este valoarea aproximativă a proiectelor finalizate în sistem PPP pe piaţa europeană în 2012