Arieratele, datoriile intre intreprinderi sau obligatiile de plata restante ale acestora catre bugetele publice, au dat de furca tuturor guvernelor Romaniei de dupa 1990. Fiecare guvern, fiecare ministru al finantelor a declarat, la instalare, razboi platilor restante din economia romaneasca. Actiunile lor s-au limitat insa la folosirea de paleative: compensari intre intreprinderi, scutiri, stergeri sau iertari de datorii ale debitorilor catre bugetele publice, inlesniri la plata acestora. Rezultatul ? De la an la an, volumul platilor restante a crescut. O analiza efectuata de deputatul PSD Florin Georgescu, fost ministru al finantelor, arata evolutia ascendenta a platilor restante: de la 36,3% din PIB in 1996, la 42,2% in 1999, pentru ca in anul 2000 nivelul acestora sa reprezinte 45% din produsul intern brut.
Scutiri mai multe,
arierate mai mari
Este cert ca nivelul ridicat al arieratelor arata lipsa restructurarii economiei romanesti, dar tradeaza si schimbarea, in timp, a comportamentului agentilor economici profitabili. In studiul mentionat, Florin Georgescu arata : „Daca in anul 1996 sectorul de stat si cel privat contribuiau intr-o proportie egala la volumul platilor restante, la finele semestrului I 2000, sectorul privat detinea primul loc in ceea ce priveste „contributia” la aparitia arieratelor (39,6%), devansand cu 3,3 puncte procentuale sectorul mixt si cu 12,8% sectorul de stat”. Este firesc ca indisciplina financiara sa se inrautateasca, in conditiile in care autoritatile romane au demonstrat o clementa exagerata fata de rau-platnici. Tentatia de a evita platile catre bugetele publice, in special, a crescut, pe masura ce iertarile de la plata obligatiilor erau subiecte ale unor repetate acte normative, pe masura ce intentiile declarate de autoritati anuntau amnistii fiscale, stergeri de datorii conditionate de platile curente pana la date prestabilite.
„Am trait experienta de a vedea ca nici una dintre solutiile adoptate pana acum n-a mers”, afirma analistul economic Aurelian Dochia. Dimpotriva, chiar a transferat efecte nocive si in alte laturi ale economiei. Un exemplu elocvent il reprezinta preluarea de catre stat a unor obligatii de plata ale agentilor economici catre finantatori externi. Garantiile acordate de stat in favoarea unor societati comerciale care au contractat imprumuturi externe s-au transformat, in foarte multe cazuri, in obligatii de plata ale bugetului public. Finalul a fost aparitia unei ordonante de urgenta (OUG din 25 aprilie 2001), care viza conversia in actiuni a sumelor datorate statului de catre o serie de societati care nu-si achitasera obligatiile de plata a imprumuturilor contractate. Daca lucrurile s-ar fi oprit aici, n-ar fi fost nici o problema. Dar si statul, prin Ministerul Finantelor, avea propriile scadente la imprumuturile contractate in nume propriu. Lipsa capitalului, pe de o parte ca efect al risipei prin efectuarea de cheltuieli ce ar fi trebuit sa cada in sarcina unor agenti economici, pe de alta parte ca efect al unei slabe colectari a veniturilor la buget, a transferat obligatia de plata catre Banca Nationala a Romaniei. Ce a insemnat acest lucru? Simplu, marirea masei monetare si impovararea bancii centrale cu o noua problema : controlul lichiditatii pentru prevenirea inflamarii inflatiei.
„Pentru diminuarea arieratelor exista o solutie pe care n-am aplicat-o pana acum”, afirma Aurelian Dochia. „Ea functioneaza in toata lumea civilizata. Este falimentul. Nu cred ca ar fi o drama asa de mare, daca Legea falimentului ar fi aplicata in Romania. Aceasta ar conduce la o mai mare restructurare a sectoarelor care reprezinta nucleul arieratelor”, adauga Dochia.
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului Mugur Isarescu, impartaseste aceeasi parere. „Aplicarea Legii falimentului, ca efect de demonstratie, este singura solutie pentru disciplinarea rau-platnicilor”, afirma Croitoru. Ca si Dochia, nu este adeptul iertarilor de la plata datoriilor catre creditori, facand, pentru aceasta, apel la experienta acumulata in cei 11 ani de tranzitie. Croitoru este de parere insa ca statul, singur, nu va avea forta de a recupera creantele acumulate de-a lungul timpului si crede doar in succesul unor institutii specializate in recuperarea acestora.
In loc de venituri,
stergeri de datorii
Arieratele din economia romaneasca reprezinta o problema care se discuta si in afara granitelor tarii. Organismele financiare internationale conditioneza imprumuturile acordate de diminuarea acestui fenomen. Acest aspect nu reprezinta o noutate, in Memorandumul incheiat de autoritatile romane cu Fondul Monetar International pentru perioada 2001 – 2003. In document este vizata imbunatatirea gradului de colectare a veniturilor de la producatorii si distribuitorii de energie. Privatizarea si implementarea „unui control mult mai puternic asupra salariilor” sunt cateva dintre masurile cuprinse in documentul incheiat cu FMI.
Nu a trecut o luna de zile de la parafarea Acordului cu FMI, si autoritatile romane au trecut la primele masuri de reducere a arieratelor in acest sector. Care sunt acestea ? Noi iertari de datorii! 21 noiembrie 2001 a fost o zi buna pentru societatea de producere a energiei electrice si termice Termoelectrica si a altor noua companii cu capital de stat. La aceasta data a fost emisa Ordonanta de urgenta nr. 152, care prevede stingerea prin anulare a „obligatiilor fata de bugetul de stat, reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri inregistrate la data de 30 septembrie 2001, cu exceptia TVA suspendata in vama”, a obligatiilor „constand in sume platite de Ministerul Finantelor Publice, in calitate de garant, bancilor imprumutatoare, in contul imprumuturilor contractate si garantate de stat”. Ordonanta vizeaza Termoelectrica, dar si stergerea datoriilor catre bugetul statului, pentru noua societati comerciale si companii nationale, creditori ai societatii de producere a energiei electrice si termice.
Datoriile societatii Termoelectrica, anulate prin OUG nr. 152 sunt cifrate la aproximativ 12.000 miliarde de lei. Decizia anularii a fost luata cu doar cateva zile inaintea aprobarii unei noi garantii pentru Termoelectrica, in vederea contractarii unui imprumut de 250 milioane de dolari. Mihai Tanasescu, ministrul finantelor, motiva aceasta decizie prin „intentia de a impulsiona procesul de redresare a societatii”, dar a recunoscut ca aceste scutiri, intr-o economie normala, ar fi trebuit sa conduca la reducerea tarifelor. In Romania va fi altfel. De anul viitor, preturile la energie vor creste considerabil (cu 16%, pentru utilizatorul final). Aceasta decizie se va rasfrange asupra agentilor economici din economie, ale caror costuri vor fi impovarate de un pret mai mare al energiei. Pentru Guvern, acceptarea sporirii veniturilor producatorilor de energie este mai putin costisitoare, in comparatie cu aplicarea unor masuri care sa conduca la reducerea costurilor de productie ale acestora. Pentru Termoelectrica inseamna venituri mai mari, dar nu reprezinta o garantie pentru achitarea, in viitor, a obligatiilor catre bugetul de stat. Pentru contribuabili, reprezinta cheltuieli mai mari pentru plata energiei si, foarte posibil, continuarea suportarii facturilor neachitate de Termoelectrica catre finantatorii externi.