Un film sångeros, cu un ucigaş misterios, o crimă care încă nu a fost comisă şi un Al Pacino în punctul culminant al carierei, iată oferta Capital a acestei săptămåni.

Nu eşti un adevărat cinefil dacă nu ai ceea ce se cheamă „plăceri vinovate“; în cazul unora e vorba de pasiuni pentru anumite actriţe, nu neapărat talentate, alţii se distrează copios la comedii tåmpiţele cu adolescenţi sau la parodii grosiere gen „Scary Movie“ – şi nu puţini sunt cei care recunosc, cu jumătate de gură, că adoră desenele animate. Ei bine, există o groază de critici de cinema care admit, fără să-şi pună cenuşă în cap pentru asta, că a-l urmări pe Al Pacino, fie şi în cele mai proaste roluri, e ceva de care nu se pot dispensa.

Cam de prin 1995 încoace, cånd a jucat în „Heat“ alături de Robert De Niro (a fost prima producţie în care cei doi au apărut împreună în aceleaşi scene), Pacino a renunţat la rolurile subtil-interiorizate, în genul Michael Corleone sau Frank Serpico. Îşi eclipsează toţi partenerii de pe ecran dezlănţuindu-se în tirade furioase; prin comparaţie cu jocul nuanţat, ca apele liniştite şi adånci, din „Naşul“, de exemplu, în ultimele sale filme actorul pare un vulcan în plină erupţie.

„88 de minute“, ultimul lui film lansat, nu face excepţie. În rolul unui psihiatru ale cărui mărturii au trimis la închisoare o mulţime de criminali (dr. Jack Gramm), Pacino face din nou spectacol. În ziua în care unul dintre aceşti ucigaşi, Jon Forster, ar trebui să ajungă pe scaunul electric, Jack Gramm primeşte un telefon şi o voce misterioasă îl anunţă că mai are exact 88 de minute de trăit. Simultan, spre surpriza anchetatorilor, ies la iveală mai multe cadavre ale unor femei, aparent ucise exact după modul de operare al lui Forster. Ceea ce urmează e o urmărire frenetică, turnată în timp aproape real, în care psihiatrul trebuie să rezolve trei lucruri deodată: să îl descopere pe cel care l-a ameninţat, pe ucigaşul aflat în libertate (dacă sunt una şi aceeaşi persoană, veţi afla privind filmul) şi să elimine dubiile agenţilor FBI asupra propriei sale persoane.

Dacă vi se pare că scenariul e cam încărcat, aveţi perfectă dreptate; practic, toată lumea, inclusiv apropiaţii lui Gramm, sunt la un moment sau altul suspecţi de crimă. Însă genul acesta de subiecte nu lasă prea multă libertate imaginaţiei scenariştilor, iar efectul e, de multe ori, supralicitarea (inclusiv în materie de şocuri vizuale, e un film literalmente sångeros!). Dar, cum spuneam, nu e nevoie decåt de o replică a lui Pacino pentru ca „88 de minute“ să îşi depăşească statutul de film poliţist de serie; la urma urmelor, e singurul actor din lume care poate face asta.

116-16334-36_citat_29.jpg«Ar trebui să ştii dacă un film al tău e bun sau nu chiar atunci cånd îl faci, nu cåţiva ani mai tårziu, cum mi se întåmplă mie.»
Al Pacino, actor de cinema

BOX OFFICE

Al Pacino este unul dintre puţinii actori ale căror filme realizează constant – cel puţin în ultimul deceniu şi jumătate – încasări substanţiale. Desigur, nu vorbim aici de blockbustere, categorie pe care Pacino, unul dintre veteranii industriei de cinema americane, a evitat-o cu consecvenţă. „88 de minute“ a încasat, la nivel global, 30,3 milioane de dolari, dintre care aproape jumătate (13,36 milioane) în afara SUA, conform site-ului www.boxoficemojo.com. Cele mai mari încasări de pe pieţele europene au fost realizate în Spania (3,8 milioane de dolari) şi Franţa (2,4 milioane). Alte pieţe care au generat încasări importante au fost Mexicul (2,7 milioane de dolari) şi Coreea de Sud (1,8 milioane de dolari).

Romånia

În ţara noastră, „88 de minute“ a avut premiera pe 13 aprilie 2007. Filmul lui Jon Avnet a avut performanţe extrem de inegale în ţările unde a fost distribuit; în Romånia, s-au încasat 120.000 de dolari în cele 15 săptămåni de rulare, aproape de trei ori mai mult decåt în Japonia, prin tradiţie cea mai mare piaţă din afara SUA pentru filmele americane (ca volum total al încasărilor). Anul 2007 a furnizat destule surprize şi pentru box-office-ul romånesc: „Omul-Păianjen 3“, actualul deţinător al recordului mondial pentru cel mai profitabil weekend de deschidere, cu 382 de milioane de dolari, a terminat anul abia pe locul 15, cu încasări de 210.000 de dolari, pe jumătate cåt ultima parte a trilogiei „Piraţii din Caraibe“!

116-16335-36_deschidere_29.jpgTitlu: 88 de minute (88 Minutes)
Regia: Jon Avnet
Scenariul: Gary Scott Thompson
Roluri principale: Al Pacino (Jack Gramm), Alicia Witt (Kim Cummings), Leelee Sobieski (Lauren Douglas), Amy Brenneman (Shelly Barnes), William Forsythe (Frank Parks), Deborah Kara Unger (Carol Johnson)
Producator: Millennium Films, Emmet/Furla Films, Equity Pictures Medienfonds GmbH, Nu Image Entertainment GmbH, Brightlight Pictures, Brooklyn Films, Family Room Entertainment
Durata: 108 minute
Premiera oficiala: 2 martie 2007

DEBUT NOROCOS

Al Pacino, unul dintre cei mai mari actori în viaţă, îşi datorează succesul regizorului Francis Ford Coppola, care l-a distribuit, împotriva voinţei tuturor, de la producători la ceilalţi membri ai distribuţiei, în prima parte a trilogiei „Naşul“. În ciuda tensiunilor de pe platou (Pacino a lucrat practic tot timpul fără să fie sigur că nu va fi concediat pe loc), filmul a avut un succes uriaş, care i-a asigurat tånărului actor celebritatea.

UN DECES DE 7 MILIOANE DE DOLARI

Pentru rolul lui Michael Corleone din ultima parte din „Naşul“ (1990), Pacino a solicitat iniţial un salariu de şapte milioane de dolari. Coppola, furios, l-a ameninţat că va rescrie scenariul astfel încåt filmul să înceapă cu înmormåntarea personajului lui Pacino, care s-a mulţumit, în cele din urmă, cu „numai“ cinci milioane de dolari.

ALEGERI PROASTE

Pacino are la activ o serie lungă de roluri pe care, din diverse motive, le-a refuzat: „Kramer contra Kramer“ (rolul respectiv i-a adus lui Dustin Hoffman un Oscar pentru interpretare), „Născut pe 4 iulie“ (pentru care Tom Cruise a fost nominalizat la Oscar), „Apocalypse Now“ (considerat de mulţi drept unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată), „Războiul stelelor“ (în care ar fi trebuit să-l joace pe Han Solo, rol care l-a făcut pe Harrison Ford un star) şi, respectiv, „Pretty Woman“ (un succes uriaş, cu încasări de peste 460 de milioane de dolari la un buget de producţie de doar 14 milioane).