Avea trei bănci, la Roma, Neapole și Porto Ercole cu vreo sută de filiale, dintre care la Constantinopol, la Alexandria în Egipt, la Londra sau la Lyon. Mai dispunea de 100 de corăbii care navigau sub pavilionul său și uriașe proprietăți agricole. Avea peste 20.000 de angajați.
Bogățiile întregii nobilimi din Roma, strânse la un loc, nu le întreceau pe ale sale. Și cuverturile le avea împodobite cu perle.
Întrebat câți bani avea, ultimul mare bancher al Renașterii, Agostino Chigi, ar fi răspuns: N-aș putea șă știu!
Elita lumii
În saloanele lui Agostino se strângea elita lumii din acea vreme. Ambasadorii cerșeau favoarea de a fi invitați.
Pasiunea sa erau banchetele fastuoase.
Cu ocazia botezului unui fiu al său, la finalul ospățului, Papa Leon al X-lea i se adresă în latină: „Credeam, Agostino, că ne vei trata cu cea mai mare familiaritate”.
Bancherul, surâzând, răspunse: „Modestia acestei mese a confirmat dorința Sfinției Voastre”. Îl costase echivalentul a 40 de milioane lei-aur.
La un alt banchet, la care au participat personalități din toată Europa, fiecare a avut săpată stema proprie pe farfuriile din aur ce îi erau destinate.
Altădată, la un banchet organizat pe o mare terasă din apropierea Tibrului, a poruncit să fie aruncată în fluviu toată vesela din aur și argint, pe măsură ce invitații terminau de servit.
Agostino Chigi s-a născut în 1466 la Siena și a murit la Roma, în 1520.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric