De ce tot insistăm să comparăm Bucureştiul cu Praga sau Budapesta când vine vorba despre atracţiile oferite turiştilor? Şi noi avem cu ce ne lăuda. Ştiţi bine, Capitala noastră este un oraş cameleonic. În funcţie de starea vremii, poate deveni fie un imens aqualand, fie patria eschimoşilor. Simply surprising! Deci, n-am greşi cu nimic dacă am promova-o în cataloagele turistice drept Capitala cea mai afectată de fenomenul „încălzirii locale“. Vorba lui Arghezi, din bube, mucegaiuri şi noroi, iscat-am frumuseţi şi preţuri noi. E de înţeles, aşadar, de ce mulţi cetăţeni de bine s-au panicat aşa de tare la auzul ideii Elenei Udrea de a transforma Bucureştiul în staţiune balneară. Cum adică, să se strice această dezordine perfectă? Spunea doamna de la Turism că a noastră Capitală şade pe un imens izvor de apă termală, care se întinde, hăt-hăt, tocmai până spre Snagov şi Baloteşti. Cine nu crede să întrebe la RADET. Până să vă explice ei care e treaba cu conductele şi cu tembelul ăla de agent termic, imaginaţi-vă cât de reconfortantă ar fi o oră petrecută într-un jacuzzi plin ochi cu apă termală provenită direct din ţevile sparte ale blocurilor din Ferentari. Clar, turiştii ar da năvală.

Dacă nu, poate îi momim cu o partidă inedită de pescuit în ­mijlocul străzii Livezilor din Pantelimon, acolo unde, minune mare, poţi da la peşte imediat ce plouă niţel. Nu, asta nu se întâmplă din cauza cutremurului din Chile şi n-are absolut nicio legătură cu teoriile lui Al Gore: până la încălzirea globală şi efectele ciudate ale deplasării axei pământului, pe noi ne omoară canalizarea şi gropile din asfalt. Iar dacă nici asta nu va ridica adrenalina turiştilor, atunci nu ne mai rămâne decât să-i dăm legătura Robertei Anastase. Distinsa doamnă de la Camera Deputaţilor a pregătit o ofertă greu de refuzat: vizită în subsolurile Palatului Parlamentului, urmată de căţărat pe acoperiş, pentru numai 25 de lei de căciulă.

Cum adică, de ce n-avem şi noi un Madame Tussauds? Avem! Muzeul statuilor de ceară e în sala aia mare, o ştiţi, cea cu multe fotolii confortabile. Da, aşa e, sărăcuţii, parcă ar dormi cu toţii… să-i lăsăm măcar o oră. De „Ora Pământului“, pe 27 martie, Parlamentul a decis să stingă lumina. E felul drăguţ al aleşilor noştri de a da şi ei un mesaj de solidaritate faţă de nevoia de acţiune globală împotriva schimbărilor climatice. Ştiţi cât am economisi dacă n-am mai aprinde deloc lumina la Casa Poporului? Vreo două milioane de euro pe an. Deci, domnilor, dacă tot dormiţi, nu puteţi să o faceţi cu lumina stinsă?