Diplomația românească, care de-a lungul istoriei a fost deseori considerată abilă, tactică și eficientă din punctul de vedere al Ungariei, s-a lovit de un eșec major la sfârșitul anului trecut prin respingerea aderării la Spațiul Schengen. Acest lucru nu ține neapărat de veto-ul austriac, ci de o evaluare greșită a situației.
Umilință pentru diplomația românească
Șeful statului Klaus Iohannis, premierul Nicolae Ciucă, ministrul de externe Bogdan Aurescu, politicieni de frunte din coaliția de guvernare au prezentat luni de zile procesul ca pe o poveste de succes, pentru ca apoi să constate că refuzul fără îndoială surprinzător al Vienei, invocând valul migraționist, umilește diplomația românească.
Eșecul privind Schengen a fost neplăcut pentru București din două motive, mai scrie sursa citată.
Pe de o parte, ministrul de Externe considerat drept inteligent și SRI care se bucură de o mare putere, au fost la fel de surprinși de împotrivirea guvernului de la Viena față de aderarea la Schengen a României și Bulgariei, la fel ca și cetățeanul de rând din România.
Pe de altă parte, referitor la problema aderării la Spațiul Schengen, grupul lui Iohannis a aplicat în problema aderării diplomația obișnuită și potrivită, fiind convins că prin atitudinea blândă, călâie în UE care nu deranjează pe nimeni, va beneficia de premiul binemeritat. Mai ales în umbra războiului din Ucraina. Însă nu s-a întâmplat așa, mai scrie publicația maghiară.
„Recentul eșec al aderării la Schengen a zdruncinat din temelii politica externă românească, care în ultimii ani i-a adus lui Klaus Iohannis doar onoruri occidentale, dar nu și rezultate.”
Eșecul a costat PNL în sondaje
Pentru Klaus Iohannis este deosebit de dureros că lovitura a venit tocmai din partea unui teritoriu german „frățesc”. În plus, frustrarea Schengen pare să treacă prin faza finală a președinției lui Iohannis, pentru că, în afară de una sau două declarații optimiste, nu există nicio șansă realistă de aderare în acest an, iar subiectul nu prezintă un interes deosebit pentru membrii influenți ai Uniunii, mai susține Magyar Nemzet.
Partidul Național Liberal (PNL), aflat la guvernare, condus pe hârtie de premierul Ciucă și în practică de șeful statului Iohannis, și-a asumat singur vina, partenerul de coaliție, PSD, urmărind evenimentele aproape ca niște outsideri. Ulterior social-democrații au devenit susținători ai apelurilor de boicot anti-austriece, populare în rândul oamenilor din mediul de afaceri și al Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), aflată în opoziție. Este și datorită acestui fapt că, potrivit unor sondaje recente, PSD are un avans de 14% față de PNL.
Nu este străină de eșecul de la Schengen nici schimbarea precaută de ton a diplomației de la București în privința problemei minorităților din Ucraina. La solicitarea Bucureștiului va demara o serie de negocieri româno-ucrainene despre legea ucraineană a minorităților reclamată și de România. În problema respectivă au avut loc și negocieri la nivel de miniștri de externe și șefi de stat. Anterior președintele PSD Marcel Ciolacu i-a cerut președintelui ucrainean să intervină pentru supervizarea recent adoptatei legi a minorităților naționale, lege care limitează dreptul la învățământul în limba maternă pentru românii care trăiesc în Ucraina. În urma unei inițiative comune ungaro-române, Comisia de monitorizare a adunării generale a Consiliului European a decis în unanimitate să solicite Comisiei de la Veneția să verifice dacă legea ucraineană a protecției minorităților se află în armonie cu normele internaționale.
Cu toate acestea, Bucureștiul nu a legat această chestiune mai categorică de aspirațiile Kievului de integrare în Uniunea Europeană și euro-atlantică, iar România continuă să sprijine necondiționat obiectivele ucrainene. Conducerea din România este vizibil frustrată de ineficiența în privarea de drepturi a românilor care trăiesc în Ucraina, pe care potențialii alegători o văd ca pe un alt eșec, deoarece diplomația de la București este unul dintre cei mai vocali susținători ai lui Zelenski în regiune.
Publicația maghiară menționează un moment memorabil al politicii din România după modelul dur de la Washington, reprezentat de Iohannis, atunci când președintele l-a obligat pe ministrul Apărării să demisioneze pe motiv că a vorbit într-un interviu despre eventuale negocieri de pace. Vasile Dîncu a îndrăznit să afirme că, în opinia sa, este nevoie de negocieri pentru a obține pacea în războiul din Ucraina, dar Kievul nu poate negocia singur, deoarece politicienii ucraineni nu își pot asuma pierderea de teritorii.
Eșecul personal al lui Iohannis este spectaculos
Potrivit Constituției, șeful statului care răspunde de diplomație, Klaus Iohannis, își va putea încheia în mai puțin de doi ani activitatea sa de două mandate fără să poată prezenta niciun rezultat important de politică externă. În privința aderării la Schengen există șanse tot mai puține până la sfârșitul anului 2024. Nu este probabilă nici obținerea scutirii de vize din partea SUA, ceea ce este de asemenea incomod pentru șeful statului, având în vedere influența americană care se manifestă fără piedici și în evoluția politicii interne, mai punctează sursa citată.
„Eșecul personal al lui Iohannis este spectaculos și pentru că o parte din media a încercat în ultimii ani să-l prezinte pe președinte, în pofida lipsei rezultatelor, drept una dintre figurile importante ale diplomației europene și euro-atlantice.”
În 2019 se vehiculau la București informații, potrivit cărora președintele Iohannis ar putea fi succesorul lui Donald Tusk în poziția de președinte al Consiliului Europei. Mai târziu Iohannis începea să fie menționat drept viitor ocupant al funcției de secretar general al NATO. Mediatizarea exagerată a acestei știri a avut drept rezultat ca viitoarea decizie – care evident nu va aduce cu sine succesul președintelui român – să distrugă în continuare imaginea de politician extern cosmetizată fără motiv a președintelui, mai notează Magyar Nemzet.
Analistul român geopolitic, Dan Dungaciu, a făcut o comparație frapantă pentru politica externă română într-o emisiune a Capital. După cum a formulat ironic la adresa poziției diplomației bucureștene, România duce o diplomație de tip „chelner”…”cu ce vă putem servi?”. Însă expertul a adăugat că în schimbul unei asemenea atitudini în politica internațională te poți aștepta la un bacșiș maxim.