Românii care au fugit de frica noului coronavirus și s-au întors în țară, din țări precum Italia și Spania au fost ținta glumelor rasiste și batjocoriți de cei din țară, scrie Moise Guran pe blogul său. Acesta critică modul în care am tratat acest subiect, ca societate și faptul că repetăm aceleași greșeli, „la intervale regulate de timp”.
„Cum am reacționat noi, cei rămași aici? Păi mai întâi cu tot felul de bancuri despre întoarcerea lotului național de alba-neagra, apoi prin mediatizarea excesivă a cazului Țăndărei (după un soi de protest al romilor de la Filiași, mai puțin mediatizat), apoi prin tot felul de glume rasiste în care am extrapolat nepermis anatema de infracționalitate de la probabil câteva sute de cazuri de infractori (întorși și aceia desigur) la câteva mii de români muncitori, poate amărâți, dar muncitori, a căror spaimă de moarte era fie luată la mișto, fie condamnată pur și simplu cu dispreț. (…)
De ce sunt priviți acești români cu superioritate aristocratică de către opinia publică din România? De ce sunt luați la mișto, priviți cu condescendență, în cel mai bun caz, după ce, acum o lună, au fost primiți cu o lipsă completă de empatie, dacă nu chiar cu ostilitate? Răspunsul scurt, este pentru că suntem proști. Răspunsul lung – pentru că suntem atât de proști, încât putem repeta fără să respirăm aceleași greșeli, la intervale regulate de timp, fără să înțelegem nimic din dramele pe care le trăim grație propriei noastre stupidități. Pur și simplu societatea noastră nu are memorie!”, scrie Moise Guran pe blogul său.
Guran amintește de anii 90 când „căpșunarii” au luat drumul Spaniei, mulți oficiali români spuneau atunci că este un lucru bun, pentru că se reduce din presiunea socială cauzată de prăbușirea fostelor fabrici comuniste. Jurnalistul punctează însă faptul că în realitate „țara a pierdut milioane de români cu chef de muncă.”
„La finalul anilor 90, atunci când s-a deschis Drumul Căpșunilor spre Spania, șomajul urcase spre 15% în România. Mulți oficiali din vremea respectivă au considerat că emigrația e un fenomen pozitiv, pentru că mai reducea din presiunea socială cauzată atunci de prăbușirea fostelor fabrici comuniste. În realitate, un șomaj mare îți arată o dorință mare de muncă, iar acum, după 20 de ani în care țara a pierdut milioane de români cu chef de muncă, noi tot n-am înțeles cât rău ne facem singuri tratându-i cu superioritate sau ostilitate pe cei 500 de mii, poate un milion de români, la care mai putem spera să se întoarcă”, mai scrie Moise Guran.
Întreaga postare o puteți citi pe blogul său aici.
Sursă foto: INQUAM/Raul Stef